Postări

Se afișează postări din 2020

Crimă și pedeapsă / F. M. Dostoievski

Imagine
Universul dostoievskian este universul psihologic al conștiinței omului. Omul nu doar se naște, crește și deprinde anumite capacități de existență într-o societate care militează pentru oameni supuși, tăcuți; omul își permite să simtă, să gândească de sine stătător, omul își permite să se definească de restul oamenilor, are curaj să meargă împotriva curentului și să spună ce gândește. Astfel de oameni populează universul dostoievskian. Dostoievski nu creează personaje bune sau rele, el umanizează personajele sale, ele parcurg labirintul vieții lor, ele cred, greșesc, iartă, urăsc, se împotrivesc, se supun, se tem, se chinuie, iubesc!

Poate oare o singură faptă necuviincioasă să salveze umanitatea? Ce forță există pe lume care poate purifica sufletul omului? Acestea sunt întrebările pe care și le adresează necontenit personajul central al cărții, Raskolnikov.
El este tipajul omului inadaptat, omul care, de fapt, la nivel metafizic, ridică alte întrebări care țin de crimele comise …

Câte femei încap într-o femeie? Câte voci?

Imagine
Cât timp îi trebuie omului pentru a se cunoaște? Mă întreb și caut răspuns, un răspuns care știu că nu există, dar mă întreb într-o stare în care minimalismul cunoștințelor mele se ciocnește cu multitudinea de lucruri pe care-aș vrea să le cunosc. Un alt om, o altă idee, un alt fel de a vedea lucrurile mi se par întotdeauna mai bune decât ale mele. N-am fost niciodată încrezătoare în mine însămi. Am avut momente în care mă priveam în oglindă în scutul meu strălucitor, dar am avut mai multe momente când cerșeam viziuni, păreri, de parcă lumea mea n-ar putea funcționa fără vocea celorlalți. Îmi arunc apă rece peste față și lupt zilnic cu o parte din mine care este construită din frică, îndoială, rușine,vină. Sunt la vârsta la care n-ar trebui să-mi mai pese de această parte din mine, dar totodată sunt la vârsta la care mă gândesc conștiincios la ce sunt dincolo de toate decorurile părerilor.

Trebuie să recunosc că e destul de anevoios drumul spre sine, doar în teorie sună frumos, cu dif…

20 de ani în Siberia. Amintiri din viață

Imagine
Am mai spus-o de-atâtea ori pe acest blog, dar o să mai povestesc o dată despre o parte a copilăriei mele. Când eu m-am născut, părinții mei au început să construiască o căsuță de la zero, cu puterea mâinilor lor și cu puterea credinței în Dumnezeu că se vor isprăvi cu toate. Bunica din partea tatălui a fost întotdeauna o femeie credincioasă, a mers regulat la biserică, dar are acel gen de credință care vine din suflet, credință care nu poate fi zdruncinată de nimic, dimpotrivă, când cei din jur încep să se îndoiască de puterea cerească, bunica se roagă mai mult.
Când mama mea, la cei șapte ani pe care-i avea când a murit bunica, a rămas să facă față unei dureri, unui dor și unui șir de greutăți prea mari pentru un copil de șapte ani, ea și-a deschis inima credinței și puterii bunului Dumnezeu.

Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în satul bunicilor, satul de baștină al tatălui meu, un sat situat între două dealuri, un sat care mirosea a mere văratice, a struguri și…

Realitatea din spatele ecranului meu

Imagine
Mediul online e plin de modele de educație, dezvoltare, cunoaștere, de tipare perfecte de viață. Uneori simt cum mă frustrez că nu am aceleași posibilități pe care le au unii oameni de pe ecrane. Involuntar, mi se creează impresia că aș putea să-mi educ mai bine copiii dacă aș avea mai multe jocuri, jucării sau că m-aș simți mai adesea și femeie, nu doar mamă, dacă aș avea șansa să călătoresc singură, să comand mâncare la pachet acasă, să nu mai stau stresată în fața aragazului, cu șorțul mirosind a pârjoale și borș roșu. Ba uneori chiar mă gândesc că poate nu aș fi atât de țâfnoasă dacă aș citi mai puțin despre cât de mult greșesc în relațiile cu cei dragi și mai mult despre cât sunt de minunată, bună și înțeleasă.
Poate că nu toți au aceste gânduri intime, dar uneori mă simt atât de atrasă de viața perfectă de pe ecrane încât mă irită complet realitatea chiuvetei pline, a gătitului interminabil, realitatea prafului care nu se mai termină, a miilor de firimituri de pe covorul …

Rătăcirile fetei nesăbuite / Mario Vargas Llosa

Imagine
A iubi e cel mai frumos verb al inimii, e poezia și drama sufletului nostru! Cum pot să spun că trăiesc dacă nu iubesc, cum pot să știu care dintre iubiri mă va face să zbor în înaltul cerului și care mă va doborî pe pământul pe care calcă picioarele mele? Privind retrospectiv nu pot decât să spun că am învățat ce e iubirea în momentele în care sufletu-mi plin de durere, se zvârcolea sub tălpile mele.
Și totuși, iubirea nu ar trebui să doară...dar inima nu ne întreabă... doar ne izbăvește, din nou, prin alte iubiri - de sine, de viață, de oameni, de frumos, de natură!


Rătăcirile fetei nesăbuite e un roman de dragoste, un roman al obsesiilor și al dezamăgirilor purtând haina speranțelor.  Haina neobosită a veșnicelor speranțe!
El e bărbatul timid și visătorul incurabil. Ea e femeia care acționează, e femeia metamorfoză care nu crede în iubire și iluziile ei. El vrea să fie. Ea vrea să aibă. O pierde de atâtea ori, își anesteziază durerea sufletului cu mai multă muncă, își promite s-o …

Orașul fetelor / Elizabeth Gilbert

Imagine
Dintotdeauna mi-a fost frică să greșesc în fața altora, am undeva în subconștient ideea fixă că o să mi se retragă iubirea dacă fac greșeli. Cunosc toate lucrurile astea precum iubirea nu se dă și nu se ia, dar am o frică interioară pe care e greu s-o alung.
Totodată, mie, ca om al unei generații, îmi lipsește ideea că a greși e omenește, mai degrabă practica acestei idei și că a ierta nu e ceva rușinos. Viața nu e doar din linii drepte. Nu e perfecțiune, or perfecțiunea înseamnă un șir de imperfecțiuni.
În ciuda acestei frici am trădat uneori oamenii. Pe moment nu mi-a păsat de consecințe. Trecerea timpului m-a transformat într-o femeie meditativă, introspectivă, nu că aș fi fost vreodată extrovertită. Și-n tot acest timp am cărat în spate vină, frustrări, teamă, rușine. Numai nu iertare. Iată lecțiile vieții!
.
.
Orașul fetelor e o poveste frumoasă, spusă de una și aceeași femeie, dar cu voci diferite, o voce a trecutului și o voce a prezentului, a înțelepciunii. Am empatizat de la…

Vecini în vremuri de restriște - Stat, antisemitism și Holocaust în Basarabia și Transnistria / Diana Dumitru

Imagine
M-am trezit într-o zi că nu știu (mai) nimic despre istoria neamului nostru și mi-am zis că niciodată nu e târziu să aflu, să citesc despre un trecut pe care doar mi-l închipuiam folosind termenii - comunism, evrei, naționalitate, ocupație, strămoși etc.
Pentru mine, istoria nu e despre cifre și cronologie, pentru mine ea e despre oameni. Îmi propun să dezvolt o nouă categorie de postări #istorianeamului #istoriaprinochiioamenilor
Prima carte e un studiu comparativ "Vecini în vremuri de restriște" de Diana Dumitru.
.
.
M-am născut într-un orășel din fostul județ Orhei și în copilăria mea am auzit deseori termenul "jîdan". Cel mai adesea îl auzeam atunci când maturii îl foloseau cu sensul de zgârcit, ceva de genul: "am fost la un vecin să cer împrumut, dar el nu vrea să dea, jîdanul". Mulți ani mai târziu am înțeles că "jîdan" înseamnă evreu și încă câțiva ani mai târziu am înțeles că "jîdan" este, de fapt,  un termen jignitor.
.
.
În …

Muza de Jessie Burton

Imagine
Romanul Muza de Jessie Burton are unul dintre cele mai frumoase începuturi de carte și unul dintre cele mai frumoase sfârșituri:

"Nu toți avem parte de încheierile pe care le merităm."

și respectiv ultima propoziție:

"Fiindcă, dacă am învățat într-adevăr ceva, acest lucru e că, până la urmă, o operă de artă e reușită atunci când creatorul său - (...) - e înzestrat cu credința care o însuflețește."

Abia la sfârșitul romanului am descoperit acest lucru și asta mi-a reconfirmat faptul că citisem o carte absolut fermecătoare. Povestea care se ascunde între început și sfârșit e o poveste hipnotizantă, care m-a ținut lipită de carte.
Această carte ar putea fi citită în multe feluri, în funcție de interesele cititorului, eu am citit-o ca o carte despre artă, despre ceea ce vedem noi, ca rezultat al actului de creație și povestea din spatele acestui act.
Acum când scriam pasajele subliniate, mi-am dat seama că sunt câteva bucăți de text scrise impecabil, din punctul meu de …

Muzica sufletului / Brisbane / Evgheni Vodolazkin

Imagine
Avem multe libertăți, am învățat să introducem în propoziții cuvintele independență, democrație, dar fiind atât de ancorați în toate aceste libertăți exterioare, libertatea interioară unde mai e?
Ne identificăm cu situația noastră materială sau rolurile sociale, dar oare știm cine suntem noi? Știm să ne decojim strat cu strat până dăm de omenesc?

Evgheni Vodolazkin e unul dintre scriitorii mei iubiți pentru că stilul său de a scrie e muzica pe care dansează și se înalță sufletul meu. Cărțile lui Vodolazkin mă fac să devin mai umană, mai credincioasă, mai simplă.

Brisbane e un vis, Brisbane e un oraș australian, Brisbane e o stare a omului.

Povestea cărții ne este prezentată în două planuri, unul sub forma amintirilor, relatate de vocea unui scriitor, și altul e planul prezentului. Două voci diferite și același personaj - copilul și celebrul chitarist Gleb Ianovski.
În urma cercetărilor mele am descoperit că Brisbane e o carte mult mai personală decât ar părea la prima vedere. Oric…

Să bați din palme cu o singură mână / Richard Flanagan

Imagine
Când eu eram mică, bunica îmi povestea despre cum au fost evacuați din case și din sat, ea și familia ei, și toți sătenii. Îmi povestea că au fost lăsați într-o pădure și cum mâncau coajă de copaci, cum fierbeau plante și strușcă și mâncau. Eu țin minte aceste povești, dar abia în ultimii ani am înțeles adevărata tragedie a părinților, bunicilor, străbunicilor noștri, adevăratele orori ale războiului. Bunicii și părinții noștri au decis să nu vorbească despre aceste lucruri crezând că poate astfel vor uita, dar nu se întâmplă așa niciodată. Războiul lasă ecouri adânci în sufletele oamenilor. Așa mi-a spus mama și eu o cred, pentru că mama a fost crescută de părinți care au încercat să supraviețuiasca în acei ani.

Mi-am amintit de toate acestea citind cartea aceasta minunată "Să bați din palme cu o singură mână", scrisă de scriitorul contemporan australian Richard Flanagan.
Să bați din palme cu o singură mână este o carte ce poartă în sine ecoul războiului și ecoul dur…

Iubirea - între amintire, obsesie și singurătate / Marea, Marea / Iris Murdoch

Imagine
Când viața oamenilor ia întorsături neașteptate majoritatea dintre noi se întorc spre sine. Chiar și viețile noastre prezente și tot ceea ce se întâmplă, la nivel mondial, ne trezește față-n față cu un șir de întrebări, și foarte puține întrebări au drept fundal reușitele noastre materiale.

Mă întorc cu fața spre mine și mă întreb dacă știu cu adevărat ce e iubirea, dacă am simțit, fără cuvinte, recunoștința, puterea iertării, dacă sunt destul de bună încât să transmit copiilor mei că bunătatea e unul dintre cele mai importante accesorii ale omenirii?
Înaintarea în vârstă e și ea un prilej de a te privi în oglinda propriului eu. De altfel, înaintarea în vârstă e și ea o criză în care nu știm cum să ne comportăm încât să nu trăim doar cu frica de îmbătrânire și de moarte.
 "Marea, Marea" este cel mai cunoscut roman al scriitoarei Iris Murdoch, carte pentru care a primit Premiul Booker  în 1978.Cartea este o îmbinare de jurnal,memorii și roman; o radiografie a singurătății, de …

"Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă." / Sticletele / Donna Tartt

Imagine
Înăuntrul fiecărui om este o lume infinită de întuneric și lumină. În timpul crizelor, fie că-i de supraviețuire sau de identitate, de regăsire a sinelui, ne lăsăm pradă părții întunecate din noi. Pentru că e mai ușor să definim ceea ce se întâmplă decât să atribuim reacțiilor noastre un sens profund, personal. Până întâlnim primele raze de lumină. Această lumină e mai puternică decât orice altceva, chiar dacă uneori nu e decât o iluzie a luminii. O iluzie care ne poate transforma, sprijini și chiar ridica de jos. Atâta timp cât credem în ea. Dar oare credem în lumina aceasta invizibilă?!

Sticletele de Donna Tartt e o carte cu un impact major asupra mea, de parcă toate cuvintele dintre pagini s-au perindat prin conștientul și inconștientul meu și mi-au vorbit de acolo. Am simțit fiecare miros, am văzut culori, am privit ceața cenușie și am simțit mirosul umed lăsat de ploaie și de timp. L-am văzut pe Theo zdrobindu-se de asfaltul disperării în încercarea de a o reîntoarcere pe m…

Te regăsești pe tine în clipa când te pierzi / Nuntă în cer / Mircea Eliade

Imagine
Când am citit prima dată Maitreyi mi-a plăcut atât de mult încât am mai citit-o o dată și m-am îndrăgostit de Mircea Eliade, de stilul său miraculos care tămăduiește răni și dureri sufletești. În timpul liceului, Eliade și Lucian Blaga au fost scriitorii mei iubiți și acum dacă stau să mă gândesc de ce, nu știu să zic, pentru că le-am uitat operele. Acum trei ani am recitit Maitreyi și am simțit din nou acel tărâm magic pe care te duce Eliade.
Îmi place literatura contemporană pentru că în ea sunt toate aspectele care-l macină pe omul modern: nevoia de a fi autentic, rolurile sociale, efectul psihoterapiei, modurile introspective și retrospective de a privi tot ceea prin ce trecem, fragilitatea relațiilor, linia invizibilă dintre vitalitate și depresie.

Dar iubesc literatura clasică pentru frumusețea sentimentului de iubire, care acoperă orice altă nevoie a omului modern. Poate toate provocările pe care ni le punem nu sunt decât o încercare de a trăi fără iubire, iar fără iubire n…

Cărțile și creierul - o relație de iubire

Imagine
Unui om pasionat de cărți îi vine foarte ușor să vorbească despre ele, să citească, pentru că acesta este stilul său de viață, la fel cum pentru altcineva croșetatul sau gătitul sunt marile pasiuni.
 Mediul online, în care petrecem din ce în ce mai mult timp, ne oferă modele de oameni perfecți, super dotați, care au putere și surse pentru orice activitate. Și eu, dincolo de ecran, mă sabotez că nu reușesc să fac mai mult cu viața mea, că mă simt din ce în ce mai obosită, mi-e somn aproape întotdeauna, nu mai am entuziasmul acela de odinioară de a petrece timp calitativ cu cei dragi. Și mă învinovățesc, mă învinovățesc până oboseala mea devine un refren, nu o stare. Mi-o impun ,cum ar veni. E un cerc vicios, dar din care am învățat să ies.

Mi-au fost de mare ajutor cărțile. Ele nu mi-au schimbat viața, ci mi-au schimbat viziunile asupra ei. Dacă ești și tu un visător, la fel ca mine, păi să știi că nimeni nu are potențial mai mare asupra ta și a vieții tale decât tu însuți. Știu…

Gânduri cu miros de cafea

Imagine
Inconștient, încerc să mă pliez pe anumite modele din mediul online. Și când zic modele, nu mă refer la cineva anume, ci la oamenii perfecți de acolo, la ideile lor, la toate sfaturile despre cum ar trebui să fim, să zâmbim, să ne educăm copii, să ne trăim viața. Și văd că încerc să merg pe funia aia aproape invizibilă dintre mine și lume, să ajung din nou la înălțimea așteptărilor lor. De parcă mi-ar fi goală existența fără nevoia asta de a corespunde, de a fi convenabilă. Și-n timp ce pășesc tremurând spre ei, viața mea rămâne în spate. Fără mine, iar eu fără ea. Și viața mea e, de fapt, cel mai prețios dar primit, cum pot eu să mă abandonez în halul ăsta? Din fericire, acum mă debarasez repede de ideea asta de a fi "mare și tare". Nu demonstrez nimănui nimic. Doar încerc să par. Mai deșteaptă, mai bună, mai atotcunoscătoare. Încerc să par, pierzându-mi de tot identitatea.
Dar îmi revin. Am învățat să ating pământul, să pășesc pe el și să mă simt bine.


Stă în firea n…

Cântecul mării / Oleg Serebrian

Imagine
#citescscriitoriautohtoni ☑️Dacă aveți ocazia, citiți această carte. ☑️Nu mi-am închipuit niciodată că un politician, de profesie istoric, ar putea să scrie o carte atât de minunată. Eu am citit-o cu entuziasm și încântare. 📖Cartea vorbește despre evenimentele din Bucovina, mai exact Cernăuți, din timpul celui de-al doilea război mondial. Pe fundalul evenimentelor istorice, este relatată povestea oamenilor. Mi-a plăcut foarte mult că autorul a mizat pe umanitate, pe ceea ce simțeau oamenii. Avem în prim plan familia Skawronski - un preot, originar dintr-un sat din Cernăuți și o pictoriță, cu origini evreiești. În timp ce iubirea dintre ei se evaporă în aburii orgoliului, pe front se dă bătălia pentru Cernăuți, care a fost asemenea unei mingi în mâinile puterilor mari. ☑️M-a izbit momentul în care puterea sovietică înfrânge rezistența româno - germană și cucerește Cernăuțiul, iar cerul este iluminat de focurile de artificii ale victoriei. Toate astea în timp ce oamenii se ascundeau î…

Obiceiuri de lectură cu valabilitate nelimitată

Imagine
De ce țin morțiș să scriu despre cărți și citit?  Prioritar pentru mine este exemplul de adult pe care copiii mei îl văd în mine.
Din păcate, copiii mei petrec mai mult timp în fața televizorului/calculatorului decât mi-aș dori. Avem setate anumite zile și intervale de timp, dar, cu musca pe căciulă, vă spun că se încalcă uneori orice grafic. Dacă mă gândesc bine atunci iese că fiecare adaos de timp alocat desenelor animate îmi este, în primul rând, convenabil mie. Așa mai reușesc să scriu, să citesc, să beau o cafea și să butonez telefonul. Știind cât de grave pot fi consecințele ecranelor, aceste acțiuni nu au absolut nicio scuză. De aceea încerc să readuc la viață plăcerea cititului, care are, indubitabil, mult mai multe beneficii asupra dezvoltării creierului și nu doar.

Cititul este sportul ce asigură sănătatea minții, așa cum activitatea fizică este sportul ce asigură sănătate trupului.

Te-ai putea gândi că un text despre obiceiuri de lectură o să fie cu liste, cu ce trebuie să …

Și a fost noapte.../ Aureliu Busuioc

Imagine
💯Mi-am propus să citesc cel puțin o carte pe lună a unui scriitor autohton. #citescscriitoriautohtoni
📖Prima de acest gen din 2020 e "Și a fost noapte..." de Aureliu Busuioc, 📖o carte ca un buchet de flori de câmp, o carte ca amintirea primului sărut sau al unei melodii vechi de dragoste. ♥️Dragostea dintre ofițerul austriac și fiica unui bărbat devenit dușman al poporului, deportat de ruși, din cauza ideilor sale anticomuniste, devine atât de puternică încât rezistă anilor, kilometrilor, dorului, tristeții și singurătății.
.
.
✍️Aureliu Busuioc scrie această carte în ultimul an al vieții sale și la cei 80 de ani ai săi el știe că cel mai măreț sentiment al inimii, cea mai mișcătoare forță a vieții este dragostea. E o lecție importantă pe care ne-o transmite acest maestru al peniței. ⏺️"Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă..."⏺️
.
.
☑️Evenimentele se desfășoară pe fundalul celui de-al doilea război mondial, într-un sat din Bulgaria, astfel încât autorul …

Marusia / porția de proză scurtă

Imagine
Marusia s-a așezat la masa de lângă fereastră. Lumina lunii bătea în geam și intra timid în casă printre perdelele albastre, subțiri și spălăcite, cusute de bunica Sașa. Marusia nu renunța la lucrurile vechi pentru că ele aveau puterea de a-i reînvia pe cei dragi, plecați în văzduhul albastru.
Aceste perdele subțiri, care se legănau sub muzica vântului atunci când fereastra era deschisă, îi aminteau de bunica Sașa, cum o ținea pe genunchi și îi cânta doine.
Țolul colorat din tindă îi amintea de bunica Iulia, care-i spunea povești despre război și despre Dumnezeu, despre șezători și serile de dans de la clubul din vârful satului. Când Marusica era mică, bunica Iulia o lua întotdeauna la biserică. Era absorbită de vocea în unison a celor cinci femei care-l cântau pe Domnul, de flăcările galbene și albastre ale lumânărilor subțiri de ceară și era întotdeauna uluită de îngerul mare, aproape real, pictat pe întreaga cupolă a bisericii, care ținea candelabrul decorat cu băsmăluțe brodat…

Ochi-de-pisică / Margaret Atwood

Imagine
🤔Îmi vine destul de greu să vorbesc despre o carte care mi-a plăcut foarte mult. 💯Mi-e frică să nu-i diminuez din frumusețe, să nu-i știrbesc din inteligență și complexitate. Nu am citit "Povestea slujitoarei", dar dacă e la fel de minunată ca "Ochi-de-pisică" atunci mă închin în fața talentului scriitoarei Margaret Atwood.
.
. ♥️Scrie hipnotizant♥️. Nu am putut lăsa cartea din mână. Mai mult de-atât, eu nu am fost cititoare, eu am fost personajul central, eu am fost Elaine care cutreiera pădurile împreună cu părinții. Eu am fost Elaine care-și dorea să prietenească cu alte fete. Eu am fost Elaine care s-a speriat și a suferit de puterea fetelor. Eu am fost Elaine care a fugit din oraș..., dar n-am putut să fug nicăieri de mine. Orașul locuia mai departe în mine.Fetele erau acolo, în mintea mea, uneori în fața mea, alteori în spatele meu. Și n-am avut curaj să le spun durerea pricinuită.🖼️ Dar am pictat.🖌️ Am pictat durerea mea, jumătăți de femei, femei că…

De ce scriu despre cărți?

Imagine
Mi-am deschis blogul în 2015 din pură curiozitate. Habar nu aveam ce teme voi aborda, dar știam precis că voi scrie. Mi se părea că, în sfârșit, iubirea mea pentru scris va trece granița fină dintre intim și public și mă entuziasma acest termen "public". Înainte de asta nu apăruseră decât câteva texte și interviuri de-ale mele într-un ziar, dar cumva depășisem de mult timp această plăcere,  care la momentul publicării era o plăcere necesară, rezultatele practicii mele de jurnalist.

Când am început să public pe blog primele texte eram, într-un mod fascinat de pueril, devotată actului de a scrie. Acesta era pilonul plăcerii mele.
Foarte curând însă lucrurile s-au schimbat. Au venit primele aprecieri, comentarii și după un timp relativ scurt am început să fiu dependentă de aceste reacții virtuale. Cred că vă puteți da seama cu ușurință ce se întâmpla cu mine dacă nu-mi primeam "meritele cuvenite".
 Asta și este marea provocare problematică a online-ului, începi să…

La răspântia dintre trecut și prezent

Imagine
Cândva am fost de plastilină. O fetiță scundă, slabă, cu pieptul încă plat în timp ce pieptul altor fete era atracția principală a băieților la orele de educație fizică, în timpul alergărilor. Niciodată nu ridicam spatele drept, îl lăsăm să cadă un pic între umeri, așa mi se părea că sunt mai puțin vizibilă. Nu-mi plăcea să fiu văzută. Odată veneam de la școală, eram încă la școala primară și la un moment dat a început să mă doară burta foarte tare. M-am băgat sub un burlan să-mi fac treburile. Un bunic m-a confundat cu nepoțica sa și a alergat să vadă ce face ea acolo. Doar că acolo eram eu și m-am speriat foarte tare. Cred că și de acolo un pic mi se trage dorința mea de a fi invizibilă.
Maturizarea mea adolescentină a început cam haotic. În timp ce pieptul încă-mi rămânea plat, fața era plină de semnele maturizării, care definitiv nu au trecut nici astăzi. Sunt mereu în proces de creștere și schimbare. Bine, acum pieptul nu-mi este plat. După ce am alăptat doi haiduci, piep…

Mai este loc pentru cărți în era digitală? Din experiența personală

Imagine
Într-o cultură a lumii virtuale e destul de greu să rămâi ancorat în realitate, e destul de greu să rămâi autentic, chiar dacă majoritatea oamenilor își propun să fie, în special, autentici, să fie ei înșiși.
În online depindem de ceilalți și ajungem să filtrăm atât de mult realitatea astfel încât să placă la cât mai multă lume, chiar dacă practic nu avem de câștigat din asta. Mă rog, iese victorios ego-ul nostru, care la fiecare nouă "realizare" și-o dorește pe următoarea.
Și toată această incursiune în online necesită TIMP! Eu am făcut un experiment timp de trei zile. De fiecare dată când voiam să verific din nou telefonul, după ce l-am verificat acum 10 minute, deschideam cartea să citesc. Am reușit astfel să termin o carte în 2 zile, plus cititul de seară bineînțeles. Asta că mă tot plângeam că abia seara pot și eu să mă apuc de citit.

Am realizat cât de mult pot să citesc în timpul zilei. În pauze. În timpul în care de obicei stau cu ochii în telefon.
Normal că nu e at…