Jurnalul unei zâne

       Unui om pasionat de cărți îi vine foarte ușor să vorbească despre ele, să citească, pentru că acesta este stilul său de viață, la fel cum pentru altcineva croșetatul sau gătitul sunt marile pasiuni.  Mediul online, în care petrecem din ce în ce mai mult timp, ne oferă modele de oameni perfecți, super dotați, care au putere și surse pentru orice activitate. Și eu, dincolo de ecran, mă sabotez că nu reușesc să fac mai mult cu viața mea, că mă simt din ce în ce mai obosită, mi-e somn aproape întotdeauna, nu mai am entuziasmul acela de odinioară de a petrece timp calitativ cu cei dragi. Și mă învinovățesc, mă învinovățesc până oboseala mea devine un refren, nu o stare. Mi-o impun ,cum ar veni. E un cerc vicios, dar din care am învățat să ies.   Mi-au fost de mare ajutor cărțile. Ele nu mi-au schimbat viața, ci mi-au schimbat viziunile asupra ei. Dacă ești și tu un visător, la fel ca mine, păi să știi că nimeni nu are potențial mai mare asupra ta și a vieții tale decât tu însuți.

     Inconștient, încerc să mă pliez pe anumite modele din mediul online. Și când zic modele, nu mă refer la cineva anume, ci la oamenii perfecți de acolo, la ideile lor, la toate sfaturile despre cum ar trebui să fim, să zâmbim, să ne educăm copii, să ne trăim viața. Și văd că încerc să merg pe funia aia aproape invizibilă dintre mine și lume, să ajung din nou la înălțimea așteptărilor lor. De parcă mi-ar fi goală existența fără nevoia asta de a corespunde, de a fi convenabilă. Și-n timp ce pășesc tremurând spre ei, viața mea rămâne în spate. Fără mine, iar eu fără ea. Și viața mea e, de fapt, cel mai prețios dar primit, cum pot eu să mă abandonez în halul ăsta? Din fericire, acum mă debarasez repede de ideea asta de a fi "mare și tare". Nu demonstrez nimănui nimic. Doar încerc să par. Mai deșteaptă, mai bună, mai atotcunoscătoare. Încerc să par, pierzându-mi de tot identitatea. Dar îmi revin. Am învățat să ating pământul, să pășesc pe el și să mă simt bine. Stă în

#citescscriitoriautohtoni ☑️Dacă aveți ocazia, citiți această carte. ☑️Nu mi-am închipuit niciodată că un politician, de profesie istoric, ar putea să scrie o carte atât de minunată. Eu am citit-o cu entuziasm și încântare. 📖Cartea vorbește despre evenimentele din Bucovina, mai exact Cernăuți, din timpul celui de-al doilea război mondial. Pe fundalul evenimentelor istorice, este relatată povestea oamenilor. Mi-a plăcut foarte mult că autorul a mizat pe umanitate, pe ceea ce simțeau oamenii. Avem în prim plan familia Skawronski - un preot, originar dintr-un sat din Cernăuți și o pictoriță, cu origini evreiești. În timp ce iubirea dintre ei se evaporă în aburii orgoliului, pe front se dă bătălia pentru Cernăuți, care a fost asemenea unei mingi în mâinile puterilor mari. ☑️M-a izbit momentul în care puterea sovietică înfrânge rezistența româno - germană și cucerește Cernăuțiul, iar cerul este iluminat de focurile de artificii ale victoriei. Toate astea în timp ce oamenii se ascundeau în

De ce țin morțiș să scriu despre cărți și citit?  Prioritar pentru mine este exemplul de adult pe care copiii mei îl văd în mine. Din păcate, copiii mei petrec mai mult timp în fața televizorului/calculatorului decât mi-aș dori. Avem setate anumite zile și intervale de timp, dar, cu musca pe căciulă, vă spun că se încalcă uneori orice grafic. Dacă mă gândesc bine atunci iese că fiecare adaos de timp alocat desenelor animate îmi este, în primul rând, convenabil mie. Așa mai reușesc să scriu, să citesc, să beau o cafea și să butonez telefonul. Știind cât de grave pot fi consecințele ecranelor, aceste acțiuni nu au absolut nicio scuză. De aceea încerc să readuc la viață plăcerea cititului, care are, indubitabil, mult mai multe beneficii asupra dezvoltării creierului și nu doar.   Cititul este sportul ce asigură sănătatea minții, așa cum activitatea fizică este sportul ce asigură sănătate trupului. Te-ai putea gândi că un text despre obiceiuri de lectură o să fie cu liste, cu ce treb