Postări

Se afișează postări din 2018

Portret în cuvinte - Ea încă merge cu el la braț

Imagine
Petrec mult timp afară, mai ales prin parcuri. Natura e mama mea creativă. Nici nu cred că aș putea scrie dacă nu aș fi aproape de natură, dacă nu aș îmbrățișa copacii, dacă nu m-aș mira de frumusețea florilor, a frunzelor, a apusului, a cerului, a oamenilor.
       În cazul meu, natura este cel mai bun psiholog, cel mai bun prieten.
Emoțiile mele pe care le transform în cuvinte sunt trăite, nu doar simțite.
Tot aici pot să văd oamenii, să le văd zâmbetele, tristețile, atitudinile, bucuria de a trăi sau, dimpotrivă, să-i văd în așteptarea sfârșitului.
Pe mine nu mă interesează ce vorbesc ei între ei, eu citesc emoții pe chipul lor și asta e de ajuns.
Merg deseori în parcul Serghei Lazo. Cine a fost măcar o dată acolo știe că e parcul bătrânilor. Ei acolo își dau întâlnire, discută aprig despre nelegiuirile politice, se gândesc ce să facă mai departe sau pur și simplu admiră trecătorii.
Eu înainte nu prea le atrăgeam atenție, treceam pe alături și-mi vedeam de calea mea. În u…

Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns.

Imagine
Cum crezi, ce poate să facă un extraterestru inteligent, cu chip de om obișnuit, aici, pe Pământ?
Dar dacă el ar lua locul soțului tău, fără ca tu să-ți dai seama?           Uite exact acest lucru se întâmplă în acțiunea romanului Umanii de Matt Haig. E o carte sufletistă, cu atât de multe cuvinte minunate, simple, dar atât de profunde și mișcătoare... Povestea cărții e despre faptul cum extratereștrii de pe altă planetă, mult înaintată planetei noastre, îl ucid pe un matematician care descoperise o ipoteză nedeslușită atâtea secole la rând. În locul lui trimit un om de-al lor, după chipul și asemănarea matematicianului. Odată cu această întâmplare se schimbă total viața de dinainte a profesorului, venit aici pentru a-i ucide pe soția și fiul acestuia care știau câte ceva despre ipoteza proaspăt descoperită. Doar că el nu poate să ucidă pe nimeni, pentru că el face cunoștință cu iubirea, cu lumea emoțională a oamenilor și se dezice de puterile sale neobișnuite, renunță la …

Dragă femeie

Imagine
Dragă femeie, ești minunată și frumoasă. Încearcă să simți și să știi acest adevăr, nu aștepta să ți-l spună alții. Uneori așteptarea e foarte lungă, iar anii pleacă, lăsându-ne doar amintiri...
     Ești minunată chiar și atunci când plângi, tind să cred că anume când plângi ești sinceră, în primul rând cu tine. Lacrimile scot din tine ceea ce nu poți scoate prin cuvinte. Iar asta e o adevărată eliberare.
Ești fermecătoare când râzi din tot sufletul și te bucuri, ca un copil, de o nouă zi, de soare, de iarbă, de flori, de curcubeu, de ploaie, de zăpadă, de acadelele pe băț.

Ești minunată atunci când gătești, când speli perdele sau mături în bucătărie, pentru că nu te definește ceea ce faci, ci atitudinea și dăruirea cu care le faci.
Ești bogată atunci când ții în brațe pui mici de om, când omul iubit te îmbrățișează și te lasă să dormi mai mult în zilele de weekend, când simți că nu ești singură, când ai pe cine adormi, pe cine învăța să facă primii pași, pe cine aștepta.
Poate ți se par…

Iubirea e cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm copiilor

Imagine
Cu toții avem nevoie de iubire, credem noi acest adevăr sau nu, doar iubirea ne face să înțelegem oamenii, copiii, viața și pe noi înșine.
     Cred, de asemenea, că cea mai importantă relație pe care-o putem crea împreună cu copiii este cea de iubire. Și ar trebui să le arătăm acest lucru. Iubirea este vie doar atunci când se trăiește, se simte, se arată. Orice pe lumea asta poate fi exces, doar iubirea nu.

Iubirea nu duce la răsfăț, poate doar la unul singur, răsfățul de a privi viața cu ochi luminoși, fără să te simți vinovat că ești atras de simplele plăceri ale vieții. Să te miri de fiecare dată de spectaculosul apus al soarelui, să asculți freamătul apei, să privești cu nesaț natura, cerul, să citești cărți, oameni, ochi, să te umpli de puterea muzicii și să-ți lași pașii purtați de curiozitate. Fără să crezi că pierzi timpul cu "toate prostiile astea".
Toate prostiile astea sunt iubire. 
Ne supărăm pe copiii noștri că nu recită poezii la matinee, că nu le fac sp…

Minciuni pe canapea de Irvin Yalom

Imagine
După ce am citit ultima pagină a cărții, primul gând care mi-a venit în minte a fost faptul că, indiferent de cine suntem noi în viața de zi cu zi, ce statut avem, câți bani avem, întotdeauna suntem oameni și aveam aceleași porniri spre succes, spre validare, dorință de răzbunare, de îmbogățire, nevoie de iubire și acceptare.
Cum a spus și Carol, personajul central feminin al cărții: " șahul e ca viața: când jocul se termină, toate piesele - pionii, regii și reginele -, toate se duc înapoi, în aceeași cutie."
       Dar să vi le spun pe toate de la început.
E un roman fermecător despre psihanaliză, fix pe placul meu), despre procesele prin care trec oamenii în cadrul terapiei, despre relațiile terapeut - pacient, despre relațiile dintre terapeuți și despre viață, în general, cu bune și cu mai puțin bune.
În interpretarea mea, personajul central al cărții este Ernest Lash, un psihoterapeut talentat care se plimbă prin tunelurile subterane ale conștiinței pacientului…

În căutarea fericirii

Imagine
Sunt atât de multe momente în viață în care am putea fi fericiți, iar noi nu le vedem. Sau poate că, într-o clipă de maturitate, am uitat să fim fericiți, am uitat să dăm importanță lucrurilor care ne fac să strălucim, să luminăm.
        Am învățat, nu știu din ce experiențe, că fericirea e ceva măreț, că ea nu este accesibilă tuturor, că doar unii dintre noi, cei norocoși, sunt fericiți.
Am tot căutat-o în carul cu fân, fir cu fir, în căutarea acului, asemenea cavalerilor medievali în căutarea Sfântului Graal.
Și descopăr în fiecare zi rupturi de adevăr. Pe care le cunosc. Care locuiesc în mintea și sufletul meu. Altfel, n-aș descoperi toate astea.

 Fericirea e în noi și a fost acolo dintotdeauna. Fericirea este zâmbet pe chip, împăcare, dar mai ales liniște. Înainte mi se părea paradoxală asocierea fericirii cu liniștea. Aveam nevoie ca fericirea să strige, să trâmbițeze, să fie aplaudată, să strălucească nu datorită luminii sale, cât luminii artificiale, materiale. Cu care…

Călătorind prin sufletul meu de femeie

Imagine
Există un moment în viața fiecărei femei în care ea se întreabă dacă este cu adevărat fericită.
 Exact în acest moment începe relația ei cu sine însăși. După părerea mea, aceasta este o relație importantă, e ca o hartă care deschide lumi noi, insule nestrăbătute și entuziasm și dorința de a cuceri fiecare teritoriu.
          E o călătorie minunată prin locuri noi și vechi, frumoase și nu prea, cu flori și cu spini, cu fluturi și cu pietre, cu cer senin și ploi torențiale.
Și toate astea se întâmplă în noi, în sufletul nostru dornic de dialog, de emoții, de prezență.

Am fost întotdeauna o femeie romantică care trăia mai mult în lumi magice decât în lumea reală. De aceea, la capitolul iubire am eșuat aproape de fiecare dată, până nu am coborât în inima mea și cu picioarele pe pământ.
Atunci n-a mai fost niciun bărbat vinovat de suferința mea, lor le-am trimis doar recunoștință. Pare absurd, dar atâtea am învățat de la ei, în special am învățat să fiu femeie.
La 26 de ani ieșisem dintr-o…

"Împreună" de Anna Gavalda

Imagine
Nu suntem ceea ce părem a fi. Nu suntem așa cum ne văd oamenii, dar ne lăsăm atât de ușor convinși de ceea ce părem a fi încât ne depărtăm de noi înșine.
Ca o mască pentru carnaval, doar că n-o mai scoatem.
       Și, la un moment dat, fiecare dintre noi simte această ruptură. Mă rog, oamenii nu cred că despre asta este vorba, dar ne simțim bine uneori, atunci când suntem aproape de noi înșine. În două cuvinte, în armonie.
Și asta se întâmplă atunci când noi suntem apreciați, văzuți, iubiți. Iubirea e transformatoare. Noi suntem dependenți de iubire, chiar dacă ignorăm deseori această stare.
În romanul " Împreună" de Anna Gavalda tot despre iubire este vorba. Despre iubirea de sine, iubirea dintre părinți și copii, iubirea dintre bărbați și femei.

Personajele, 4 la număr, mă refer la cele principale, sunt diferite, fiecare ciudat în felul său, fiecare cu povestea sa de viață,  dar fermecătoare și minunate.
Acești oameni ajung să locuiască în aceeași casă, iar relațiile…

Copiii au nevoie de iubire ca de aer. Mai ales să se simtă iubiți.

Imagine
Avem mult prea multe așteptări de la copiii noștri. De aici încep conflictele noastre. De la aceste așteptări care de cele mai multe ori, nu sunt pe măsură, iar, în puținele cazuri, când copiii îndeplinesc toate așteptările ne bucurăm, fără să ne dăm seama de durerea, frica, anxietatea care trăiesc în copii.
       Absolut toți copiii sunt diferiți, nu putem să le cerem să fie că X sau că Y. Unii încep să meargă mai devreme, alții încep să vorbească mai devreme. Unii mănâncă singuri de la 6 luni, alții refuză și la 5 ani mâncarea. În timp ce unii copii știu alfabetul la 3 ani, alții abia învață să-și lege șireturile.  Ne pasă de grădina vecinului mai mult decât de copiii noștri. Ei au nevoie de iubire, de prezența noastră, de acceptare, așa cum au nevoie de aer.  Astea nu sunt tendințele parentingului modern, astea sunt necesitățile de bază pentru creșterea armonioasă a copiilor. Ne dorim copii fericiți, dar care trebuie să ne cânte-n strună. Sunt cam incompatibile aceste luc…

Laur de Evgheni Vodolazkin

Imagine
Îmi place cum scriu rușii, ei pun mult suflet în cuvinte, evenimente, scriu pătimaș, iar personajele sunt figuri minuțios create, care-și consumă rolul cu multă dăruire și se dedică întru totul cititorului.
Nu am mai citit demult vreun roman rusesc, am citit câteva cărți despre psihologia omului, dar iată că, acum ceva timp, mi-am cumpărat romanul lui Evgheni Vodolazkin " Laur".

Și am vrut să renunț la el, dar am continuat să citesc pentru că eram cumva prinsă de puterea credinței a eroului principal.
Am vrut să renunț nu pentru că nu mi-a plăcut subiectul, ci pentru că erau câteva descrieri înfiorătoare despre moarte, despre oameni pe sfârșite. Mi-e greu să citesc așa ceva.
Cartea este împărțită în 4 cărți.
Cartea Cunoașterii ni-l prezintă pe Arsenie copil și pe bunicul său Hristofor, un "tămăduitor cu ierburi, și veneau la el tot felul de oameni."
Hristofor strângea cu atenție ierburile și le usca, iar apoi trata oamenii cu ele.
Arsenie era adus des să stea…

Doi ursuleți Panda timizi. Carte pentru copii

Imagine
Copiii sunt fascinați de ursuleți bruni, albi și panda.
Când mergem la Grădina zoologică unde credeți că stăm cel mai mult? La cuștile cu urși. Bine că sunt scaune acolo😉
Au o mulțime de ursuleți de pluș, dăruiți, ceruți, luați de la bunica, important e că se joacă și au grijă de ei.
Când le-am arătat pe hartă unde locuiesc urșii panda, ei mi-au spus că am putea să mergem acolo cât mai curând, pentru că nu e deloc departe😁
Așa se face că la Bookfest am găsit această carte minunată, pe care ei au zis că o luăm neapărat.

Cartea este atât de frumoasă, imaginile atât de minunate, iar textul, cald și plin de pace.
Povestea este despre doi ursuleți, Panda și Pandora, care sunt atât de timizi să se împrietenească încât se joacă singuri, fără mare chef de joacă.

Citind povestea, m-am regăsit și pe mine în ea. Și eu eram la fel de timidă să mă apropii de alți copii, doar că eu mai am trei surori, cu care ne jucam toată ziua.

Într-o zi de iarnă, ursuleții panda au ieșit afară și au fugit unu…

Important nu e să schimbăm oamenii, ci să privim în inimile noastre

Imagine
Nu putem schimba pe nimeni și atâta timp cât n-o să înțelegem acest lucru, întotdeauna o să credem că cei din jurul nostru sunt vinovați. Sau că ne sunt datori cu ceva.
Fiecare om este diferit, dar anume această diferență este ceea ce ne unește, ne completează, ne transformă. Depinde de situație și de om. Dar cel mai mult depinde de felul în care primim această diferență.
Nimeni nu ne poate întregi mai mult decât am face-o noi. Pentru noi.
Eu am jucat mulți ani la rând rolul de victimă. Știți cât de greu îmi e să fiu singura responsabilă pentru mine? Să nu mai vreau să arăt cu degetul spre cineva doar că să ies eu curată? Știți cât de greu mi-e să fiu sinceră atunci când aș putea găsi mii de justificări false?
Nu în relațiile cu ceilalți, de fapt, nu în primul rând. În primul rând, în relație cu mine însămi. 
Altădată îmi lingeam rănile găsind vinovați în jurul meu. Acum încerc să vindec rănile.
Și doar eu pot face acest lucru. Doar eu pot să mă înțeleg așa cum voiam înainte să mă știe…

Lumea emoțională a copiilor

Imagine
Copiii noștri sunt mai mult decât doi ochi luminoși în culoarea mării sau în culoarea castanei.
Ființa lor adevărată se află dincolo de hainele lor, iar zâmbetul lor are o origine de unde nu vedem cu ochii minții.
      Copiii noștri au o lume minunată înlăuntrul lor, acolo unde ei debordează de entuziasm, bucurie, generozitate și viață.
De altfel, cum avem și noi ceilalți.
Un dar minunat pe care-l putem face lor, dar și nouă, e să-i privim cu ochii sufletului, să le spunem că sunt minunați, buni, sănătoși și curajoși.
Noi, adulții, uităm c-am fost cândva copii...

Eu sunt un copil veșnic, pe care nu-l schimbă nici vârsta, nici experiențele. Adică, sunt la fel de sensibilă. Mă doare când cineva se supără pe mine, mă afectează zile la rând când știu că am supărat pe cineva, am nevoie să fiu auzită și acceptată și  am nevoie de multă iubire, asta-mi dă energie și frumusețe.
La noi se păstrează în continuare relațiile ierarhice, de sus în jos. Pe mine, cel puțin, m-a afectat întotdea…

Ești o mamă bună, minunată și frumoasă

Imagine
Încerc să fiu o mamă bună, adică să petrec timp cu familia, să citim cărți împreună cu copiii, să facem împreună biscuiți, să fiu atentă la originea comportamentelor lor, să fiu prezentă măcar uneori trup și suflet, să mă bucur de ființa lor pură și adevărată.
       Nu-mi iese întotdeauna, dar vreau să cred că sunt în continuare o mamă bună, fără să fiu terorizată de vina pe care-o acumulez.
Și simt, în ultimul timp, o presiune prea mare pe care-o are asupra mea social media.
 Cumva, tot dau peste texte care mă fac să mă simt vinovată că am petrecut prea puțin timp cu copiii, că nu le citesc chiar în fiecare seară, că uneori nu-mi doresc decât să adoarmă mai repede, că dacă ei se bat înseamnă că asta au văzut acasă și tot așa mai departe.
Aceste texte au scopul de a trezi în noi mai multă bunătate și prezență pentru copiii noștri, dar felul în care sunt expuse nu-mi oferă niciun sprijin, nici măcar empatie.
Acest lucru mă debusolează de la ființa mea adevărată și-mi dezechilibre…

Am uitat să fim fericiți. Recenzie de carte

Imagine
Am uitat să fim fericiți...
Am uitat să ne bucurăm de familiile noastre, să zâmbim atunci când stropii argintii de ploaie strălucesc pe fețele noastre, am uitat să ne pese de cei dragi, am uitat să le fim, pur și simplu, alături, fără sa-i criticăm, judecăm, fără să le dăm sfaturi...pur și simplu să le fim alături...să ne bucurăm pentru ei sau să-i susținem, să plângem împreună cu ei și să-i îmbrățișăm.
Am uitat să fim recunoscători pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce vrem să avem.
Am uitat să iubim copiii așa cum sunt ei nu așa cum am vrea noi să fie.

      Liane Moriarty m-a cucerit de la prima sa carte " Marile minciuni nevinovate", despre care am scris aici, a urmat " Secretul soțului", carte care m-a ținut în suspans, dar despre care încă nu am reușit să scriu nimic și ultima carte lecturată " Am uitat să fim fericiți", carte de pus pe unul din rafturile sufletului nostru și de recitit.
Este povestea de viață a lui Alice...
...de fapt este povestea de…

Mommy's Happy Hour - o nouă întâlnire de suflet

Imagine
O mamă are nevoie de multă răbdare că să-și crească copiii, iar uneori această răbdare se consumă de tot și atunci încep primele fisuri ale relațiilor cu copiii, cu soțul, cu prietenii, colegii.
     N-avem cum să fim zen tot timpul, pentru că suntem un amestec de emoții, de la cele mai ușoare și plăcute la cele mai grele și foarte neplăcute, pe care ne este foarte greu să le acceptăm, atât în noi cât și în copiii noștri. De fapt, cred că fix aici stă dezechilibru. N-avem cum să facem pace cu emoțiile copiilor noștri până nu le acceptăm și validăm pe ale noastre.  Și iarăși revin la ideea despre creșterea copiilor - cheia este de fapt creșterea spirituală a părinților, nu neapărat mă refer la religie cât la pacea interioară.
O mamă nu poate fi perfectă, dar poate fi mai bună în fiecare zi.
Mă-ntreb de ce are nevoie cel mai mult o mamă și mă gândesc fugitiv: un ruj pe buze, o vacanță pe o insulă tropicală, o rochie nouă, un pahar de șampanie, mai multă afecțiune etc. Da, e adevăra…

Cei 3 ani ai blogului sunt de fapt 3 ani despre curaj, iubire și transformare

Imagine
La început de iulie, blogul "Jurnalul unei zâne" a împlinit 3 ani și m-am gândit să fac o postare specială cu această ocazie.
Blogul a fost creat spontan, într-o zi de iulie, în timp ce mâncam cireșe din poală într-un fotoliu în casa părintească.
Copiii își dormeau somnul de la amiază, iar eu scriam de zor despre fericire.
    Scriam cu atâta entuziasm, emoție, dedicație, sinceritate, era de parcă adăugăm cuvintelor puterea sufletului meu.

Când am publicat primele texte, eram foarte emoționată, mai ceva ca la examenul de bacalaureat. Au început să apară primele aprecieri, comentarii și, vă spun sincer, eram foarte bucuroasă.
Am continuat să scriu o perioadă cu acel prim entuziasm al scrierii, pur și simplu, și nu era fericire mai mare decât actul scrierii în sine.
După o perioadă, am început să râvnesc la like-uri și scriam texte fără emoția vie din sufletul meu, scriam pentru dependența de like. Această perioadă a fost o dramă pentru scriitorul din mine, dar și pentru m…

"Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior" de Christophe Andre

Imagine
Cât de simplă poate fi fericirea: "Și ca om: mă simt mult mai bine când sunt fericit, decât atunci când sunt nefericit, așa încât alegerea mea se face repede." Este părerea personală despre fericire a psihologului francez Christophe Andre pe care o împărtășește cu noi în cartea " Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior".
      Este o cărțulie care se citește ușor, iar în timpul lecturii, cuvintele, simple și magice, liniștesc și transformă pietrele de pe suflet în baloane colorate, care duc în univers recunoștința și mulțumirea.
Recunoștința este o stare care ne aduce multă liniște, libertate și seninătate.
Cât de simplu pare că putem vedea, auzi, păși, iubi, cât de simplă ne pare existența noastră. Atât de simplă încât nici nu ne gândim la asta. 
Adevărata recunoștință ne face să simțim că trăim din toate astea, că, de fapt, lucrurile astea simple sunt cele mai importante în viața noastră, cele care dau sens fiecărui gând, fiecărei clipe, fiecăr…

Împreună susținem campania socială "Din suflet pentru viitor"

Imagine
Sunt teme la care încercăm să nu ne gândim pentru că sunt prea dureroase, dar ele există totuși.
     Nici nu vreau să mă gândesc cum crește un copil fără dragostea și grija părinților, cum se simte el fără să fie ținut în brațe, să n-aibă cui spune "mama" sau "tata", să nu-l aplaude nimeni pentru primii săi pași curajoși.
Trist, grav, sfâșâietor de dureros.

Sunt întotdeauna profund impresionată de bunătatea oamenilor și dorința lor de a-i ajuta pe alții. Asta înseamnă Omenie, după părerea mea.
De aceea astăzi am să vă povestesc despre un om cu sufletul mare și o inițiativă frumoasă care vine să-i ajute pe copiii abandonați de unul sau ambii părinți.
Marcelina Uncu, fondatoarea comunității Parents League Moldova, a inițiat o campanie socială " Din suflet pentru viitor " pentru copiii abandonați de unul sau ambii părinți ( 0-2 ani).

Campania a demarat în 17 iulie și continuă până la data de 30 septembrie.
Fiecare dintre noi poate contribui la o viață…

De ziua tatălui meu ❤️

Imagine
Îmi amintesc că eram în clasa a X și stăteam afară într-un cerc cu alți colegi și jucam " adevăr sau provocare".
La un moment dat, un coleg alege provocarea și este întrebat de către o colegă : " există ceva ce-ți dorești cu-adevărat?", la care el răspunde cu privirea în jos: " da, îmi doresc tare mult să le pot spune părinților mei că-i iubesc, să-i spun tatălui meu că-l iubesc mult de tot".       Am rămas cu toții muți de uimire în timp ce el povestea despre părinții lui, plecați de ani buni peste hotare, pe care-i iubește nespus, dar nu le poate spune acest lucru. Zicea că de fiecare dată când ei vin în "vacanță acasă", el își promitea că-i va îmbrățișa și le va spune despre dorul lui, dar de fiecare dată vacanța lor se termina și el tot nu îndrăznea. Nu-mi venea să cred. Ca să-nțelegeți, băiatul era genul de tip popular, cu bani, purta haine de firmă, brățară groasă din aur, cercel în ureche, se uita doar după fete care arătau bine, um…

Meleagurile natale sau despre o plimbare cu mama

Imagine
Acasă e locul celor mai frumoase amintiri.
Indiferent de anotimpul de afară, acasă este întotdeauna cald, soare, miroase-a pâine coaptă și-a nuci verzi. Acasă este o portiță mică, verde, pe care intră dorul și iese nostalgia, parfumând cu mirosul copilăriei totul în jurul său.
Doamne, ce frumos e acest acasă! Câmpuri verzi, pline cu cele mai minunate flori, lanuri întregi de floarea-soarelui,murmur de izvor și o liniște care calmează și cele mai agitate gânduri.

...mi-am amintit cum alergam prin iarbă și ne făceam coronițe din flori, cum ne ascundeam după copaci și ne țineam răsuflarea să nu fim găsiți. Cum ne întindeam pe spate și priveam norii pufoși, cum fugeam după vaci și le alungam din lanurile cu porumb.
Îmi amintesc de oamenii obosiți, dar întotdeauna cu un zâmbet pe chip, cum se grăbeau acasă când se-nsera.
De rugul din seara Paștelui și de minutele lungi în care priveam uimiți focul.

...am știut că vreau să merg neapărat pe câmpurile noastre și să retrăiesc acel fior al …