Postări

Se afișează postări din 2018

Cei 3 ani ai blogului sunt de fapt 3 ani despre curaj, iubire și transformare

Imagine
La început de iulie, blogul "Jurnalul unei zâne" a împlinit 3 ani și m-am gândit să fac o postare specială cu această ocazie.
Blogul a fost creat spontan, într-o zi de iulie, în timp ce mâncam cireșe din poală într-un fotoliu în casa părintească.
Copiii își dormeau somnul de la amiază, iar eu scriam de zor despre fericire.
    Scriam cu atâta entuziasm, emoție, dedicație, sinceritate, era de parcă adăugăm cuvintelor puterea sufletului meu.

Când am publicat primele texte, eram foarte emoționată, mai ceva ca la examenul de bacalaureat. Au început să apară primele aprecieri, comentarii și, vă spun sincer, eram foarte bucuroasă.
Am continuat să scriu o perioadă cu acel prim entuziasm al scrierii, pur și simplu, și nu era fericire mai mare decât actul scrierii în sine.
După o perioadă, am început să râvnesc la like-uri și scriam texte fără emoția vie din sufletul meu, scriam pentru dependența de like. Această perioadă a fost o dramă pentru scriitorul din mine, dar și pentru m…

"Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior" de Christophe Andre

Imagine
Cât de simplă poate fi fericirea: "Și ca om: mă simt mult mai bine când sunt fericit, decât atunci când sunt nefericit, așa încât alegerea mea se face repede." Este părerea personală despre fericire a psihologului francez Christophe Andre pe care o împărtășește cu noi în cartea " Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior".
      Este o cărțulie care se citește ușor, iar în timpul lecturii, cuvintele, simple și magice, liniștesc și transformă pietrele de pe suflet în baloane colorate, care duc în univers recunoștința și mulțumirea.
Recunoștința este o stare care ne aduce multă liniște, libertate și seninătate.
Cât de simplu pare că putem vedea, auzi, păși, iubi, cât de simplă ne pare existența noastră. Atât de simplă încât nici nu ne gândim la asta. 
Adevărata recunoștință ne face să simțim că trăim din toate astea, că, de fapt, lucrurile astea simple sunt cele mai importante în viața noastră, cele care dau sens fiecărui gând, fiecărei clipe, fiecăr…

Împreună susținem campania socială "Din suflet pentru viitor"

Imagine
Sunt teme la care încercăm să nu ne gândim pentru că sunt prea dureroase, dar ele există totuși.
     Nici nu vreau să mă gândesc cum crește un copil fără dragostea și grija părinților, cum se simte el fără să fie ținut în brațe, să n-aibă cui spune "mama" sau "tata", să nu-l aplaude nimeni pentru primii săi pași curajoși.
Trist, grav, sfâșâietor de dureros.

Sunt întotdeauna profund impresionată de bunătatea oamenilor și dorința lor de a-i ajuta pe alții. Asta înseamnă Omenie, după părerea mea.
De aceea astăzi am să vă povestesc despre un om cu sufletul mare și o inițiativă frumoasă care vine să-i ajute pe copiii abandonați de unul sau ambii părinți.
Marcelina Uncu, fondatoarea comunității Parents League Moldova, a inițiat o campanie socială " Din suflet pentru viitor " pentru copiii abandonați de unul sau ambii părinți ( 0-2 ani).

Campania a demarat în 17 iulie și continuă până la data de 30 septembrie.
Fiecare dintre noi poate contribui la o viață…

De ziua tatălui meu ❤️

Imagine
Îmi amintesc că eram în clasa a X și stăteam afară într-un cerc cu alți colegi și jucam " adevăr sau provocare".
La un moment dat, un coleg alege provocarea și este întrebat de către o colegă : " există ceva ce-ți dorești cu-adevărat?", la care el răspunde cu privirea în jos: " da, îmi doresc tare mult să le pot spune părinților mei că-i iubesc, să-i spun tatălui meu că-l iubesc mult de tot".       Am rămas cu toții muți de uimire în timp ce el povestea despre părinții lui, plecați de ani buni peste hotare, pe care-i iubește nespus, dar nu le poate spune acest lucru. Zicea că de fiecare dată când ei vin în "vacanță acasă", el își promitea că-i va îmbrățișa și le va spune despre dorul lui, dar de fiecare dată vacanța lor se termina și el tot nu îndrăznea. Nu-mi venea să cred. Ca să-nțelegeți, băiatul era genul de tip popular, cu bani, purta haine de firmă, brățară groasă din aur, cercel în ureche, se uita doar după fete care arătau bine, um…

Meleagurile natale sau despre o plimbare cu mama

Imagine
Acasă e locul celor mai frumoase amintiri.
Indiferent de anotimpul de afară, acasă este întotdeauna cald, soare, miroase-a pâine coaptă și-a nuci verzi. Acasă este o portiță mică, verde, pe care intră dorul și iese nostalgia, parfumând cu mirosul copilăriei totul în jurul său.
Doamne, ce frumos e acest acasă! Câmpuri verzi, pline cu cele mai minunate flori, lanuri întregi de floarea-soarelui,murmur de izvor și o liniște care calmează și cele mai agitate gânduri.

...mi-am amintit cum alergam prin iarbă și ne făceam coronițe din flori, cum ne ascundeam după copaci și ne țineam răsuflarea să nu fim găsiți. Cum ne întindeam pe spate și priveam norii pufoși, cum fugeam după vaci și le alungam din lanurile cu porumb.
Îmi amintesc de oamenii obosiți, dar întotdeauna cu un zâmbet pe chip, cum se grăbeau acasă când se-nsera.
De rugul din seara Paștelui și de minutele lungi în care priveam uimiți focul.

...am știut că vreau să merg neapărat pe câmpurile noastre și să retrăiesc acel fior al …

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.

Imagine
Săptămâna trecută am finisat cursul din cadrul grupului terapeutic "Fiţi femei, deveniţi femei, rămâneţi femei" şi simt şi astăzi un dor nostalgic.
Pentru că mi-a plăcut foarte mult, pentru că sunt îndrăgostită de psihologie şi de sufletul uman, pentru că m-am simţit conectată la puterea mea, pentru că am vorbit despre suflet, energie, feminitate, yoga, fără să fiu privită cu nedumerire şi neînţeleasă.

         La început, recunosc, mi-a fost foarte frică să particip la o terapie de grup.
Cum să am eu curajul să vorbesc despre sentimentele şi emoţiile mele, păi, cu siguranţă că mă judecă toată lumea de-acolo?! Şi-apoi mă gândeam că frica asta de a mă deschide mă va impune să tac, să nu recunosc nimic şi ziceam că e doar pierdere de timp şi bani.
Păi, zic eu, are rost să vă spun cum mi s-au spulberat toate îndoielile după prima şedinţă. Am simţim imediat că sunt în locul potrivit la momentul potrivit.
Am rămas plăcut surprinsă de metoda de lucru a psihologilor care ne-…

Educaţia copiilor este despre educaţia părinţilor

Imagine
Se spune despre copii că sunt oglinda părinţilor, în sens că ajung să fie ceea ce au văzut în familie.
Astăzi totuşi vreau să mă opresc asupra altui aspect şi anume faptul că ei sunt oglindă pentru părinţi.
       Niciun alt eveniment nu a avut un impact atât de major asupra personalităţii mele decât naşterea copiilor.
 Am trăit bine mersi înainte de a avea copii fără necesitatea sau măcar dorinţa de-a mă cunoaşte mai bine sau de-a mă înţelege.
Faţă-n faţă cu copiii am ajuns să fiu cea adevărată. Uneori, m-am speriat de mine, eu, care credeam că sunt sensibilitatea şi timiditatea întruchipată,tunam şi fulgeram şi eram gata să distrug orice cu furia mea, dar alteori m-am văzut atât de bună şi iubitoare şi atât de fericită din cele mai mici lucruri încât plângeam de fericire.

Copiii au puterea incredibilă de a trezi în noi emoţii şi sentimente diferite de cum credem noi că suntem capabili să oferim.
Eu n-am văzut în mine atâta furie dezlănţuită nici atunci când am fost părăsită d…

Aproape de mine sunt tot eu

Imagine
      În ultimul timp vorbesc mai mult cu mine decât despre mine.
Încep să mă redescopăr şi îmi place această activitate şi mă bucur să ştiu că noi toţi suntem diferiţi, dar iubirea ne apropie şi ne transformă în variante mai bune ale noastre. Paradoxal, dar această transformare ne apropie de fapt de esenţa noastră ca oameni.
     Iubirea ne face să fim aşa cum suntem noi de-adevăratelea: buni, iertători, generoşi, empatici, copilăroşi, veseli, amabili, prietenoşi etc.
Iar atunci când petrec timpul cu mine, păşesc în locuri neexplorate din mintea şi sufletul meu.
Eu, care am fost tot timpul o băieţoasă convinsă, încep să ador tocurile, rochiile, rujurile, parfumurile...
...şi n-am fost niciodată de-a dreptul băieţoasă, am ales să fiu ca să mă adaptez mai uşor în societate. Eram plină de coşuri, iar stilul masculin pe care l-am adoptat nu mă impunea să fiu frumoasă.
...pentru că nici nu mă credeam frumoasă...
Arătam de parcă îmi acceptasem perioada de maturitate, dar de fapt mă uram pe…

Un bărbat pe nume Ove m-a sedus şi şi-a făcut loc în sufletul meu

Imagine
O să încep cu o declaţie de iubire: m-am îndrăgostit de această carte, un bărbat pe nume Ove şi-a făcut loc în sufletul meu şi-mi zâmbeşte ori de câte ori mă gândesc la el.
     E o carte pentru fiecare din noi, e atât de bine scrisă, e atât de nobil combinat umorul cu durerea încât n-are cum să nu te sensibilizeze. Nu inundă în metafore, hiperbole sau alte figuri de stil. E atât de simplă, luminoasă, sufletistă.
Am râs împreună cu Ove de cred că m-a auzit toată scara, iar o dată am plâns de-atâta râs de mi-a curs rimelul pe toată faţa şi se uita soţul meu la mine şi nu înţelegea nimic.
M-a durut enorm în unele locuri...

E o carte despre iubirea elegant de simplă, despre pierdere, despre puterea de a colora mai departe în nuanţe vesele golurile negre din suflet.

Ove este un bărbat de 59 de ani " e genul de om care, dacă nu te place, te-arată cu degetul, uite-aşa, de parc-ai fi vreun hoţ."
Ove locuieşte singur într-o casă cu etaj, cu vecinii nu prea se are de bine, pent…

Când cad măştile jos

Imagine
Atunci când ne întâlnim cu piedici în drumul nostru, căutăm repede să arătăm pe cineva cu degetul.
    Pentru că e mai uşor să ştim că nu suntem noi vinovaţi, că nu din cauza noastră s-a eşuat.
Pentru că am fost limitaţi în a ne trăi pe noi, în a ne trăi drepturile, acum tot ce se întâmplă e despre cine vrei, numai nu despre noi.
Şi pornesc într-o călătorie spre mine,neavând încă o hartă nici pentru raţiune, nici pentru suflet, nefiind pregătită să accept ceea ce descopăr în mine, pentru  că nu e despre roz şi pufos.
Pornesc însă la drum cu multe aşteptări, care n-au ce căuta în această călătorie, dar pe care oricum le car în bagajul minţii mele.
Şi-atunci cine-i vinovat când stau eu făcută ghem de deznădejde la marginea unui vis neîmplinit? Aşteptările mele...
Nu e vorba de timp, de umbre sau de puterea necunoscutului, e vorba despre mine.

Atunci când privesc în apa tulbure a destinului meu, mi-e greu să mă desluşesc, ici o părere preluată, colo cuvinte ucise din teamă de a nu cores…

" Acolo unde femeile sunt regi", emoţiile sunt lacrimi

Imagine
     Iubirea are multe căi, unele înţelese de noi, altele nu.
Ne-am obişnuit să numim iubire ceea ce zâmbeşte, străluceşte, bunătatea, vorbele dulci, dăruirea. Suntem cumva dispuşi să înţelegem că iubirea reprezintă emoţiile pozitive, iar lipsa lor e ce vrem, numai nu iubire.
Şi fix acolo, acolo este nevoie imperioasă de iubire.
      Orice durere ascunde în spatele ei nevoia de iubire, de apreciere, de a descoperi un miracol între acele ruine sufleteşti.
Despre iubire şi durere este cartea "Acolo unde femeile sunt regi" de Christie Watson.

Este o carte tristă, care m-a făcut să plâng şi m-a copleşit până-n străfundurile fiinţei mele,  din cauza unei iubiri pe care mi-e greu s-o înţeleg.
Este povestea unui băieţel de 7 ani, Elijah, un nigerian născut în Anglia.
Elijah nu locuieşte împreună cu părinţii săi, tatăl său a murit atunci când el era foarte mic, iar mama sa se află într-un spital special pentru bolnavi mental.
Elijah locuieşte la diferite familii, incapabil să se ada…

"Mommy's Happy Hour" - o oază de linişte sufletească💚

Imagine
Doar o mamă știe ce înseamnă cu adevărat cuvântul mama. O mamă știe că atunci când bebelușul ei, pe la 7 luni sau pe la 2 ani, atunci când e gata el, spune "mama" el de fapt rezumă tot universul în acest cuvânt, mama fiind întregul univers. O mamă știe că atunci când nu mai poate, un pic totuși mai poate ea😉

Doar o mamă poate să-și sune neîncetat soțul  și să întrebe " cum vă descurcați?", atunci când a primit instrucțiuni clare de la adorabilul ei soț să plece să se relaxeze undeva. Doar o mamă știe că viaţa poate prinde sens de la un zâmbet, de la un pupic, de la o privire dulce. Tot doar o mamă se entuziasmează să le facă pe toate, că doar ea le face cel mai bine, să spele ultimele vase murdare atunci când ceasul bate ora 2, după miezul nopții, să se trezească cu o dispoziţie minunată, că doar de asta depinde dispoziţia copiilor, ştie că nu mai are nevoie de haine noi în garderobă, că rimelul cela de 3 ani e uscat şi tare ca un bolovan, de aceea nu-i trebuie u…

Despre el, despre iubire și dansul ei

Imagine
Îl cunosc pe acest bărbat de mai bine de 6 ani. Mi-amintesc cu nostalgie și cu furnici pe piele de primele șoapte de iubire, de primele sărutări sub clar de lună, de emoțiile așteptării unui mesaj sau apel, de tristețea care mă năpădea atunci când ne despărțeam, fie și pentru câteva ore. Nu voiam să-l las din brațele mele, îi adulmecam aroma din ceașca sa de cafea și mi se părea că a lui e mai gustoasă și sorbeam cu nesaț amândoi dintr-o ceașcă. Îmi treceam mâinile prin părul său și absorbeam fiecare privire pe care mi-o oferea. Petreceam timpul ținându-ne de mână până-n zorii zilei, iar într-o noapte am parcurs jumătate de oraș pe jos. A doua zi am avut cea mai plăcută febră musculară. Noaptea, când mă petrecea acasă, nu intram întreagă în apartament, o parte din mine era mereu cu el.
Păreau să țină o veșnicie toate astea. Am avut timp să ne facem cele mai simple și cele mai calde jurăminte de dragoste, ne-am dăruit locuri în inimile noastre, am ridicat poduri de flori între orgoliu și com…

Despre puterea conectării cu sine💙

Imagine
       Am parcurs multe distanţe în viaţă. Unele kilometrice, altele emoţionale, dar n-am ştiut să merg spre mine.
      Am adorat bărbaţi, am invidiat femei, dar am uitat să-mi spun şi mie că sunt bună, frumoasă, că merit iubire.
Am tăcut şi i-am lăsat pe alţii să vorbească cu gura mea, cu trupul meu, cu sufletul meu, în timp ce vocea mea se sufoca în prăpastia tăcerii şi a uitării de sine.
Acum învăţ să mă iubesc şi simt cum mi se deschid uşile sufletului meu şi mă bucur că ma-ntâmpină lumina. E ca o speranţă frumoasă care-mi spune că sunt bună, frumoasă şi merit iubire.

Sunt tare neîndemânatică în acest drum şi în toată această neîndemânare plânge de emoţia atenţiei o fetiţă mică, slăbuţă şi tare speriată.
O văd cum i se îndreaptă spatele, cum i se ridică privirea spre cer...
Undeva, nu din ochii mei de pe faţă, curg lacrimi, dulci şi duioase...
Fetiţei i s-a spus că este minunată, mi-am spus mie şi m-am ţinut în braţe minute-n şir...

P.S. puterea conectării cu sine e miraculoasă şi…

"Ce se întâmplă în iubire" de Alain de Botton

Imagine
- Tu niciodată nu eşti alături atunci când am nevoie de tine!
- Iar tu întotdeauna mă faci să mă simt ultimul laş de pe faţa pământului... - Vreau doar să fiu corect înţeleasă, vreau să mă îmbrăţişezi şi atunci când intru în rolul de victimă, să-mi spui că totul va fi bine. - Vreau să ştii că tot timpul mă gândesc la voi!
         Aceasta este o parte a unei discuţii calme şi plină de explicaţii adevărate dintre mine şi soţul meu. Pentru că de cele mai multe ori nu ne auzim şi nu înţelegem ce spune fiecare din noi.  De parcă am vorbi limbi diferite, tot timpul ni se pare că celălalt are pică pe noi şi încearcă înadins să fie ursuz. ...iar cândva, la începutul relaţiei, ne vorbeam doar din priviri şi înţelegeam fiecare gest al celuilalt.  ...şi totul părea să ţină o veşnicie.

Şi nu ştiam că iubirea e să menţii ce-ai construit, credeam că e de-ajuns un strop de parfum, o îmbrăţişare tandră şi magicile cuvinte " te iubesc"! Nu e de ajuns, e doar prima luminiţă a iubirii, e doar c…

Tot ce părea a fi un drum scurt, a devenit o călătorie pentru totdeauna

Imagine
Acum 4 ani, când am pornit în călătoria către mine, mi s-a părut un fleac de scurtă durată.
        Ce puteam să aflu despre mine? Eram blândă, introvertită, răbdătoare, caldă, prietenoasă, băieţoasă şi iubitoare de cărţi.
Iar de-adevăratelea din tot ce credeam că ştiu despre mine e că sunt iubitoare de cărţi, restul - mască, rol, mască.
Cu fiecare pas pe care-l parcurgeam îmi era mai tare frică de ce era să descopăr.
Pentru că mă dezgoleam de bunătate şi dădeam peste egoism, săpam printre blândeţe şi găseam toane de furie, udam prietenii şi creşteam singurătate. 

...iar peste tot durere...
...durerea propriilor gânduri, durerea de frică, de ruşine, de păreri, de dreptul la propria părere.
Eram într-un hău, culmea, săpat de mine, cu rahat umplut, iar la suprafaţă plantat cu flori şi copaci, înalţi şi umbroşi, să nu mă vadă nimeni.
Şi murea toată flora mea, pentru că o fi rahatul bun cernoziom, dar tot pământul e mama tuturor energiilor.
Cu fiecare pas pe care-l făceam, îmi era …