Orașul fetelor / Elizabeth Gilbert
Dintotdeauna mi-a fost frică să greșesc în fața altora, am undeva în subconștient ideea fixă că o să mi se retragă iubirea dacă fac greșeli. Cunosc toate lucrurile astea precum iubirea nu se dă și nu se ia, dar am o frică interioară pe care e greu s-o alung.
Totodată, mie, ca om al unei generații, îmi lipsește ideea că a greși e omenește, mai degrabă practica acestei idei și că a ierta nu e ceva rușinos. Viața nu e doar din linii drepte. Nu e perfecțiune, or perfecțiunea înseamnă un șir de imperfecțiuni.
În ciuda acestei frici am trădat uneori oamenii. Pe moment nu mi-a păsat de consecințe. Trecerea timpului m-a transformat într-o femeie meditativă, introspectivă, nu că aș fi fost vreodată extrovertită. Și-n tot acest timp am cărat în spate vină, frustrări, teamă, rușine. Numai nu iertare. Iată lecțiile vieții!
.
.
Orașul fetelor e o poveste frumoasă, spusă de una și aceeași femeie, dar cu voci diferite, o voce a trecutului și o voce a prezentului, a înțelepciunii. Am empatizat de la primele rânduri cu Vivian, m-a făcut să-mi amintesc de minunata vârstă de 20 de ani, de dorințele și libertatea la care aspiram. Libertatea, în fiecare an e diferită. La-nceput o asemuim cu zborul din casa părintească, iar până la urmă înțelegem că e o stare a sufletului!
.
.
Încă de la lansare cartea s-a promovat ca o carte ușoară, despre glamour și sex și nu înțeleg de ce. Da, e și despre glamour și sex, dar are niște mesaje profunde și sincere. Mi-a plăcut foarte mult partea a doua a cărții. Dac-aveam 20 de ani, cu siguranță aș fi fost înnebunită de prima parte a cărții.
Elizabeth Gilbert scrie despre dorințele noastre feminine, despre dezamăgirile pe care le trăim, cuvintele ei transmit o încurajare că suntem minunate și bune și fenomenale și așa ar trebui să ne simțim. .
.
Îmi place mult Elizabeth Gilbert, acum ceva ani Mănâncă, roagă-te, iubește a fost cartea mea de suflet. Anul trecut am citit Lecții de magie, o carte care mi-a plăcut foarte mult. Orașul fetelor are vocea din prezent a scriitoarei. Eu o urmăresc pe Instagram și cartea are vocea și mesajele pe care le transmite. Să ne iubim mai mult, să credem în noi, să ne iertăm și să trăim viața cu plăcere și satisfacție!
Totodată, mie, ca om al unei generații, îmi lipsește ideea că a greși e omenește, mai degrabă practica acestei idei și că a ierta nu e ceva rușinos. Viața nu e doar din linii drepte. Nu e perfecțiune, or perfecțiunea înseamnă un șir de imperfecțiuni.
În ciuda acestei frici am trădat uneori oamenii. Pe moment nu mi-a păsat de consecințe. Trecerea timpului m-a transformat într-o femeie meditativă, introspectivă, nu că aș fi fost vreodată extrovertită. Și-n tot acest timp am cărat în spate vină, frustrări, teamă, rușine. Numai nu iertare. Iată lecțiile vieții!
.
.
Orașul fetelor e o poveste frumoasă, spusă de una și aceeași femeie, dar cu voci diferite, o voce a trecutului și o voce a prezentului, a înțelepciunii. Am empatizat de la primele rânduri cu Vivian, m-a făcut să-mi amintesc de minunata vârstă de 20 de ani, de dorințele și libertatea la care aspiram. Libertatea, în fiecare an e diferită. La-nceput o asemuim cu zborul din casa părintească, iar până la urmă înțelegem că e o stare a sufletului!
.
.
Elizabeth Gilbert scrie despre dorințele noastre feminine, despre dezamăgirile pe care le trăim, cuvintele ei transmit o încurajare că suntem minunate și bune și fenomenale și așa ar trebui să ne simțim. .
.
Îmi place mult Elizabeth Gilbert, acum ceva ani Mănâncă, roagă-te, iubește a fost cartea mea de suflet. Anul trecut am citit Lecții de magie, o carte care mi-a plăcut foarte mult. Orașul fetelor are vocea din prezent a scriitoarei. Eu o urmăresc pe Instagram și cartea are vocea și mesajele pe care le transmite. Să ne iubim mai mult, să credem în noi, să ne iertăm și să trăim viața cu plăcere și satisfacție!
Comentarii
Trimiteți un comentariu