Jurnalul unei zâne

  În fiecare zi ne trezim, ne bem cafeaua, ne aranjăm în fața oglinzii, schimbăm ținute, verificăm telefoanele, ne pierdem și ne regăsim de zeci de ori în agitația din timpul zilei. Agitație, care uneori pare să fie rodul gândirii noastre sau scut de apărare de apropierea de noi înșine... ...și nu știu dacă chiar ne regăsim cu adevărat... ...s-ar putea să ne regăsim nu când căutăm, ci când simțim și privim în oglinda sufletelor noastre.     Când am început să citesc această carte, subiectul  mi s-a părut banal, iar povestea cam naivă pentru ca apoi, după vreo cincizeci de pagini să mă fascineze complet acest roman. Povestea metamorfozării feminine! E povestea a trei femei, din diferite epoci, din diferite orașe și totodată pare să fie povestea unei singure femei. Cartea începe cu povestea Annei, care fuge în ziua nunții pentru că nu vrea să trăiască un destin pe care nu și-l dorește. Povestea ei de transformare, de regăsire a propriei ființe este prin intermediul naturii, de

              " Mătușa Julia și condeierul" de Mario Vargas Llosa   Recenzie  În fiecare seară în timp ce citeam această carte evadam din dormitorul meu cu lumina slabă în Lima anilor '50. Stam la terasa unei cafenele și urmăream evenimentele din familia tânărului Llosa, pe atunci student la drept, cu o jumătate de normă  editor la radio, la actualități, visând să devină scriitor într-o zi și să locuiască într-o mansardă pariziană.  Admiram peisajul exotic, cutreieram cafenele pline de fum, asistam la scrierea primelor nuvele, mă uitam la pasiunea dintre îndrăgostiți, la sărutările lor fierbinți în mijlocul zilei,savuram  imaginar cocktailuri cu mentă în miezul zilei, în timp ce în jurul meu se derulau telenovele, care de care mai incitante. Povestea în sine mi-a amintit de telenovelele atât de urmărite altădată, cu personaje de toate felurile, care de care mai ciudate și naive. Personajul principal este însuși scriitorul, în vârstă de optsprezece ani, câ

 Pentru mine  în ultimii 3 ani, evenimentele de parenting sunt cele la care merg cu o plăcere deosebită. Și nu merg ca să aflu care e cea mai tare strategie în educarea copiilor mei, care să fie și imediată, și eficientă, cât merg în primul rând pentru mine, ca părinte. Eu mi-am setat de mult timp strategia asta minune, dacă pot așa s-o numesc, e vorba de creșterea copiilor cu iubire, doar că iubirea presupune multe alte lucruri, în primul rând să oferi iubire atunci când simți c-ai vrea să pedepsești omul micuț din fața ta.  Am repetat-o de-atâtea ori în textele mele că e foarte ușor să iubim atunci când avem de-a face cu un copil zâmbitor, docil, ascultător, totuși adevărata iubire e necesară atunci când pare că doar de ea nu mai este loc. Ca aerul necesară! Și merg cu plăcere de fiecare dată la evenimentele organizate de Parents League Moldova. O să vă spun și de ce, fără niciun pic de exagerare. Marcelina, fondatoarea acestei comunități pentru părinți are un curaj și o iubire

    Dimineață, când a sunat alarma, am hotărât să nu mă duc la yoga. M-am tot învârtit sub plapumă, de pe-o parte pe alta și fix în ultimul moment am sărit din pat. În cincisprezece minute eram ieșită din casă.         În troleibuzul plin, încă foarte somnoroasă, priveam mulțimea de oameni care se grăbea să ajungă la muncă. Un domn înalt, cu o servietă elegantă, i-a oferit locul său unei fetițe. O doamnă, furată de gânduri și griji, își ținea privirea în jos. În mintea mea se izbeau gândurile unele de altele. De parcă erau grele, simțeam cum îmi apasă starea și partea de sus a spatelui. Gânduri pe care mă încăpățânez să le țin în labirintul psihicului, fără să le transform în idei, soluții sau să le dau delete. Se plimbă apăsat în labirint, menținându-și mândre forma semnelor de exclamație, cu vocea imperativului. Imperativ care maschează frica, neîncrederea, nesiguranța, curajul.  Am coborât cu pași repezi și mari simțind în continuare o stare de încordare, de nemulțumire . M-

    Dragă mamă, Ce faci? Ți s-a răcit cafeaua în cană și nici nu-ți pasă. Acum ești fericită să fii alături de copii decât să-ți bei cafeaua fierbinte și să adulmeci aburii ei parfumați. Ești fericită să-i auzi cum îți spun sincer și din toată inima "mama, te besc" și să înflorești în îmbrățișările gingașe și calde pe care ți le oferă .       Te-ai mai gândit vreodată că ritualul tău zilnic de manichiură va fi înlocuit cu astfel de ședințe pline de iubire? Doamne ferește să fi avut vreo unghie cu oja sărită! În timpul perioadei romantice, cu mult înainte de copii, ți se părea grea și geanta ta, acum în schimb ai forțe de Schwarzenegger: împingi căruciorul la deal (pe drumurile noastre e un adevărat fapt eroic), vii atent cu el la vale, în mâna stângă duci o pungă cu produse alimentare, muți canapeaua (!) ca să-i dai unuia dintre copii mașina căzută fix acolo (a se citi special aruncată), îi ții pe amândoi în brațe ca să mai eviți și tu cât poți concertele a cappella. Îi

"Viața se schimbă cu repeziciune.  Viața se schimbă într-o clipă.  Te așezi la masă și viața, așa cum o               cunoșteai, se sfârșește.  Problema autocompătimirii." "Anul gândirii magice" este o carte dureroasă, tristă, dar totodată minunată, un elogiu adus unui mariaj frumos și extraordinar.      Joan Didion, scriitoarea, povestește în această carte anul care l-a trăit după moartea soțului său. Ambii scriitori, viața lor a fost plină de timp petrecut împreună, de mutări frecvente, de prieteni dragi, de lansări de carte, de multă iubire și înțelegere și de fiica lor, Quintana. "Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă."  Scriitoarea relatează în această carte momentele sale de nedumerire, de durere, de putere pentru a-și continua viața. Viață, care nu va mai fi niciodată la fel. Gol sufletesc, care va rămâne veșnic gol. Inițial, titlul cărții m-a făcut să cred că povestea va avea o altă întorsătură, că în viața autoarei va apăr