Jurnalul unei zâne

 Sunt 2 săptămâni de când a început războiul în Ucraina. 2 săptămâni în care am trecut prin diferite stări și cred că niciodată până acum n-am înțeles atât de bine că totul se poate sfârși într-o zi. Carpe diem ar trebui să fie sloganul perfect, dar nu ne mai putem bucura la fel ca altădată. Bei o cafea în oraș și nu mai are nici gustul, nici plăcerea de altădată. Nu ne mai căznim minute-n șir să alegem între bluza verde sau albastră, lista dorințelor materiale și-a pierdut din importanță. Adevărul e că ne-a atins pe fiecare tragedia din Ucraina.  La început nu mi-a venit să cred că ceea ce se întâmplă este adevărat. În epoca costumelor scumpe și a ceasurilor luxoase, în epoca în care istoria e mai vocală ca niciodată... Nu mi-a venit să cred că nu se poate să se ajungă la un consens într-un mod civilizat și diplomat. M-am înșelat, sub unele costume scumpe, cu dungile perfecte, trăiesc oameni mici. Am înțeles cum se formează oamenii mici - între bine și rău, ei aleg răul și atunci omul

 Așa cum mă mișcă fiecare notă din compozițiile sale, așa m-a mișcat această carte. Emoționantă, gingașă, dulce, fremătând de dor, o carte despre viață așa cum este ea. O carte asemenea muzicii pe care o scrie - vindecătoare, sublimă, dumnezeiască!  Eugen Doga - marele compozitor, a cărui muzică cuprinde tot universul, care scrie nu pentru slavă, ci pentru a face lumea mai bună, mai frumoasă, pentru a nu irosi în fața lui Dumnezeu talentul cu care a fost hărăzit. S-a născut în prima zi a primăverii. Avea 7 ani când și-a pierdut tatăl în război. A îndurat foamete, frig, sărăcie, dar întotdeauna a fost protejat de toate loviturile vieții de dragostea mamei. Toată cartea este o scrisoare de recunoștință pentru mama sa, pentru divinitatea sa.  Într-o cămășuică ponosită, desculț, mic de statură, dar cu un vis pe care-l urma, a ajuns la Conservatorul din Chișinău. A făcut școala de violoncel, instrument pe care-l iubea nespus. Dar planurile lui Dumnezeu au fost altele. Pentru că a trăit în t