Postări

Educaţia copiilor este despre educaţia părinţilor

Imagine
Se spune despre copii că sunt oglinda părinţilor, în sens că ajung să fie ceea ce au văzut în familie.
Astăzi totuşi vreau să mă opresc asupra altui aspect şi anume faptul că ei sunt oglindă pentru părinţi.
       Niciun alt eveniment nu a avut un impact atât de major asupra personalităţii mele decât naşterea copiilor.
 Am trăit bine mersi înainte de a avea copii fără necesitatea sau măcar dorinţa de-a mă cunoaşte mai bine sau de-a mă înţelege.
Faţă-n faţă cu copiii am ajuns să fiu cea adevărată. Uneori, m-am speriat de mine, eu, care credeam că sunt sensibilitatea şi timiditatea întruchipată,tunam şi fulgeram şi eram gata să distrug orice cu furia mea, dar alteori m-am văzut atât de bună şi iubitoare şi atât de fericită din cele mai mici lucruri încât plângeam de fericire.

Copiii au puterea incredibilă de a trezi în noi emoţii şi sentimente diferite de cum credem noi că suntem capabili să oferim.
Eu n-am văzut în mine atâta furie dezlănţuită nici atunci când am fost părăsită d…

Aproape de mine sunt tot eu

Imagine
      În ultimul timp vorbesc mai mult cu mine decât despre mine.
Încep să mă redescopăr şi îmi place această activitate şi mă bucur să ştiu că noi toţi suntem diferiţi, dar iubirea ne apropie şi ne transformă în variante mai bune ale noastre. Paradoxal, dar această transformare ne apropie de fapt de esenţa noastră ca oameni.
     Iubirea ne face să fim aşa cum suntem noi de-adevăratelea: buni, iertători, generoşi, empatici, copilăroşi, veseli, amabili, prietenoşi etc.
Iar atunci când petrec timpul cu mine, păşesc în locuri neexplorate din mintea şi sufletul meu.
Eu, care am fost tot timpul o băieţoasă convinsă, încep să ador tocurile, rochiile, rujurile, parfumurile...
...şi n-am fost niciodată de-a dreptul băieţoasă, am ales să fiu ca să mă adaptez mai uşor în societate. Eram plină de coşuri, iar stilul masculin pe care l-am adoptat nu mă impunea să fiu frumoasă.
...pentru că nici nu mă credeam frumoasă...
Arătam de parcă îmi acceptasem perioada de maturitate, dar de fapt mă uram pe…

Un bărbat pe nume Ove m-a sedus şi şi-a făcut loc în sufletul meu

Imagine
O să încep cu o declaţie de iubire: m-am îndrăgostit de această carte, un bărbat pe nume Ove şi-a făcut loc în sufletul meu şi-mi zâmbeşte ori de câte ori mă gândesc la el.
     E o carte pentru fiecare din noi, e atât de bine scrisă, e atât de nobil combinat umorul cu durerea încât n-are cum să nu te sensibilizeze. Nu inundă în metafore, hiperbole sau alte figuri de stil. E atât de simplă, luminoasă, sufletistă.
Am râs împreună cu Ove de cred că m-a auzit toată scara, iar o dată am plâns de-atâta râs de mi-a curs rimelul pe toată faţa şi se uita soţul meu la mine şi nu înţelegea nimic.
M-a durut enorm în unele locuri...

E o carte despre iubirea elegant de simplă, despre pierdere, despre puterea de a colora mai departe în nuanţe vesele golurile negre din suflet.

Ove este un bărbat de 59 de ani " e genul de om care, dacă nu te place, te-arată cu degetul, uite-aşa, de parc-ai fi vreun hoţ."
Ove locuieşte singur într-o casă cu etaj, cu vecinii nu prea se are de bine, pent…

Când cad măştile jos

Imagine
Atunci când ne întâlnim cu piedici în drumul nostru, căutăm repede să arătăm pe cineva cu degetul.
    Pentru că e mai uşor să ştim că nu suntem noi vinovaţi, că nu din cauza noastră s-a eşuat.
Pentru că am fost limitaţi în a ne trăi pe noi, în a ne trăi drepturile, acum tot ce se întâmplă e despre cine vrei, numai nu despre noi.
Şi pornesc într-o călătorie spre mine,neavând încă o hartă nici pentru raţiune, nici pentru suflet, nefiind pregătită să accept ceea ce descopăr în mine, pentru  că nu e despre roz şi pufos.
Pornesc însă la drum cu multe aşteptări, care n-au ce căuta în această călătorie, dar pe care oricum le car în bagajul minţii mele.
Şi-atunci cine-i vinovat când stau eu făcută ghem de deznădejde la marginea unui vis neîmplinit? Aşteptările mele...
Nu e vorba de timp, de umbre sau de puterea necunoscutului, e vorba despre mine.

Atunci când privesc în apa tulbure a destinului meu, mi-e greu să mă desluşesc, ici o părere preluată, colo cuvinte ucise din teamă de a nu cores…

" Acolo unde femeile sunt regi", emoţiile sunt lacrimi

Imagine
     Iubirea are multe căi, unele înţelese de noi, altele nu.
Ne-am obişnuit să numim iubire ceea ce zâmbeşte, străluceşte, bunătatea, vorbele dulci, dăruirea. Suntem cumva dispuşi să înţelegem că iubirea reprezintă emoţiile pozitive, iar lipsa lor e ce vrem, numai nu iubire.
Şi fix acolo, acolo este nevoie imperioasă de iubire.
      Orice durere ascunde în spatele ei nevoia de iubire, de apreciere, de a descoperi un miracol între acele ruine sufleteşti.
Despre iubire şi durere este cartea "Acolo unde femeile sunt regi" de Christie Watson.

Este o carte tristă, care m-a făcut să plâng şi m-a copleşit până-n străfundurile fiinţei mele,  din cauza unei iubiri pe care mi-e greu s-o înţeleg.
Este povestea unui băieţel de 7 ani, Elijah, un nigerian născut în Anglia.
Elijah nu locuieşte împreună cu părinţii săi, tatăl său a murit atunci când el era foarte mic, iar mama sa se află într-un spital special pentru bolnavi mental.
Elijah locuieşte la diferite familii, incapabil să se ada…

"Mommy's Happy Hour" - o oază de linişte sufletească💚

Imagine
Doar o mamă știe ce înseamnă cu adevărat cuvântul mama. O mamă știe că atunci când bebelușul ei, pe la 7 luni sau pe la 2 ani, atunci când e gata el, spune "mama" el de fapt rezumă tot universul în acest cuvânt, mama fiind întregul univers. O mamă știe că atunci când nu mai poate, un pic totuși mai poate ea😉

Doar o mamă poate să-și sune neîncetat soțul  și să întrebe " cum vă descurcați?", atunci când a primit instrucțiuni clare de la adorabilul ei soț să plece să se relaxeze undeva. Doar o mamă știe că viaţa poate prinde sens de la un zâmbet, de la un pupic, de la o privire dulce. Tot doar o mamă se entuziasmează să le facă pe toate, că doar ea le face cel mai bine, să spele ultimele vase murdare atunci când ceasul bate ora 2, după miezul nopții, să se trezească cu o dispoziţie minunată, că doar de asta depinde dispoziţia copiilor, ştie că nu mai are nevoie de haine noi în garderobă, că rimelul cela de 3 ani e uscat şi tare ca un bolovan, de aceea nu-i trebuie u…

Despre el, despre iubire și dansul ei

Imagine
Îl cunosc pe acest bărbat de mai bine de 6 ani. Mi-amintesc cu nostalgie și cu furnici pe piele de primele șoapte de iubire, de primele sărutări sub clar de lună, de emoțiile așteptării unui mesaj sau apel, de tristețea care mă năpădea atunci când ne despărțeam, fie și pentru câteva ore. Nu voiam să-l las din brațele mele, îi adulmecam aroma din ceașca sa de cafea și mi se părea că a lui e mai gustoasă și sorbeam cu nesaț amândoi dintr-o ceașcă. Îmi treceam mâinile prin părul său și absorbeam fiecare privire pe care mi-o oferea. Petreceam timpul ținându-ne de mână până-n zorii zilei, iar într-o noapte am parcurs jumătate de oraș pe jos. A doua zi am avut cea mai plăcută febră musculară. Noaptea, când mă petrecea acasă, nu intram întreagă în apartament, o parte din mine era mereu cu el.
Păreau să țină o veșnicie toate astea. Am avut timp să ne facem cele mai simple și cele mai calde jurăminte de dragoste, ne-am dăruit locuri în inimile noastre, am ridicat poduri de flori între orgoliu și com…