Postări

7 ani de parenting în 2 zile. Prima zi

Imagine
Pentru mine  în ultimii 3 ani, evenimentele de parenting sunt cele la care merg cu o plăcere deosebită. Și nu merg ca să aflu care e cea mai tare strategie în educarea copiilor mei, care să fie și imediată, și eficientă, cât merg în primul rând pentru mine, ca părinte.
Eu mi-am setat de mult timp strategia asta minune, dacă pot așa s-o numesc, e vorba de creșterea copiilor cu iubire, doar că iubirea presupune multe alte lucruri, în primul rând să oferi iubire atunci când simți c-ai vrea să pedepsești omul micuț din fața ta. 
Am repetat-o de-atâtea ori în textele mele că e foarte ușor să iubim atunci când avem de-a face cu un copil zâmbitor, docil, ascultător, totuși adevărata iubire e necesară atunci când pare că doar de ea nu mai este loc. Ca aerul necesară!
Și merg cu plăcere de fiecare dată la evenimentele organizate de Parents League Moldova. O să vă spun și de ce, fără niciun pic de exagerare. Marcelina, fondatoarea acestei comunități pentru părinți are un curaj și o iubire pent…

Oricât de banal ar părea, e foarte greu să ne relaxăm

Imagine
Dimineață, când a sunat alarma, am hotărât să nu mă duc la yoga. M-am tot învârtit sub plapumă, de pe-o parte pe alta și fix în ultimul moment am sărit din pat. În cincisprezece minute eram ieșită din casă.         În troleibuzul plin, încă foarte somnoroasă, priveam mulțimea de oameni care se grăbea să ajungă la muncă. Un domn înalt, cu o servietă elegantă, i-a oferit locul său unei fetițe. O doamnă, furată de gânduri și griji, își ținea privirea în jos.

În mintea mea se izbeau gândurile unele de altele. De parcă erau grele, simțeam cum îmi apasă starea și partea de sus a spatelui. Gânduri pe care mă încăpățânez să le țin în labirintul psihicului, fără să le transform în idei, soluții sau să le dau delete. Se plimbă apăsat în labirint, menținându-și mândre forma semnelor de exclamație, cu vocea imperativului. Imperativ care maschează frica, neîncrederea, nesiguranța, curajul. 
Am coborât cu pași repezi și mari simțind în continuare o stare de încordare, de nemulțumire.

M-am așezat…

O zi din viața unei mame

Imagine
Dragă mamă,
Ce faci? Ți s-a răcit cafeaua în cană și nici nu-ți pasă. Acum ești fericită să fii alături de copii decât să-ți bei cafeaua fierbinte și să adulmeci aburii ei parfumați.
Ești fericită să-i auzi cum îți spun sincer și din toată inima "mama, te besc" și să înflorești în îmbrățișările gingașe și calde pe care ți le oferă.
      Te-ai mai gândit vreodată că ritualul tău zilnic de manichiură va fi înlocuit cu astfel de ședințe pline de iubire? Doamne ferește să fi avut vreo unghie cu oja sărită!
În timpul perioadei romantice, cu mult înainte de copii, ți se părea grea și geanta ta, acum în schimb ai forțe de Schwarzenegger: împingi căruciorul la deal (pe drumurile noastre e un adevărat fapt eroic), vii atent cu el la vale, în mâna stângă duci o pungă cu produse alimentare, muți canapeaua (!) ca să-i dai unuia dintre copii mașina căzută fix acolo (a se citi special aruncată), îi ții pe amândoi în brațe ca să mai eviți și tu cât poți concertele a cappella. Îi culci la a…

Anul gândirii magice

Imagine
"Viața se schimbă cu repeziciune.
 Viața se schimbă într-o clipă.
 Te așezi la masă și viața, așa cum o               cunoșteai, se sfârșește.
 Problema autocompătimirii."

"Anul gândirii magice" este o carte dureroasă, tristă, dar totodată minunată, un elogiu adus unui mariaj frumos și extraordinar.
     Joan Didion, scriitoarea, povestește în această carte anul care l-a trăit după moartea soțului său. Ambii scriitori, viața lor a fost plină de timp petrecut împreună, de mutări frecvente, de prieteni dragi, de lansări de carte, de multă iubire și înțelegere și de fiica lor, Quintana.

"Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă." 
Scriitoarea relatează în această carte momentele sale de nedumerire, de durere, de putere pentru a-și continua viața. Viață, care nu va mai fi niciodată la fel. Gol sufletesc, care va rămâne veșnic gol.

Inițial, titlul cărții m-a făcut să cred că povestea va avea o altă întorsătură, că în viața autoarei va apărea o nouă mare i…

Sportul ne deschide ochii către potențialul infinit al corpului și minții noastre

Imagine
Anul trecut în primăvară mi-am cumpărat primul meu abonament la o sală de sport. Am ales să fac fly yoga și pilates. Pentru că mă atrage tot ce este neobișnuit, pentru că cred în echilibrul dintre interior și exterior și în tot întregul pe care-l formează și pentru că aveam niște dureri insuportabile de spate.
Și n-am dat greș, m-am îndrăgostit imediat, doar că am frecventat antrenamentele aproximativ trei luni, dar am înțeles atât de multe lucruri încât m-am întrebat de ce lucrurile simple par a fi atât de complicate. 

Am învățat cât de mult contează să respir/inspir corect. Pare o banalitate, dar respirația are un rol mult mai mare decât cel pe care-l cunoaștem noi. 
Când instructoarea ne arăta să facem ceva mai complicat, eram panicată că nu-mi iese. Panica îmi îngreuna respirația și corpul meu ceda în primele secunde în fața greului. Când am exersat respirația și inspirația corectă, am depășit acea barieră și am putut să fac față exercițiilor mai complicate. Atunci când cre…

O poveste rustică cu final urban

Imagine
O poveste care începe într-un microbuz, cu toate că ar putea porni din oricare alt loc.
Privesc peste geam, în depărtare, la clipele care trec și-și lasă urmele într-un colț de suflet.
      Norii dantelați, împrăștiați armonios pe infinitul albastru de mătase, se țin de mână și povestea lor continuă de la unul la altul, de la o șoaptă la alta. Pământul e îmbrăcat în straie de sărbătoare, verdele imens aduce viață pe câmpiile și lanurile Moldovei. Casele toate stau grămăjoară pe colinele și văile din depărtare. Se văd doar acoperișurile lor și totul pare să fie pictat, atât de viu și totodată în nemișcare.
Cu toate că știu că acolo vântul fluieră doine de mult uitate, iarba șoptește povestea începutului fără sfârșit, iar râulețe mici și uitate murmură cântecul dorului, cântecul vieții. 

După alte văi și dealuri colorate în nuanțe de verde, ajungem în sate care se află la marginea drumului. Case văruite, meri și cireși în floare, grădini săpate și murmurul dorului. Se aude mai mul…

Cum a început iubirea mea pentru cărți

Imagine
Mi-o amintesc adesea pe mama citind. Mama a iubit și iubește cărțile, cu toate că are foarte puțin timp liber să citească. Când eram copii, mama citea duminica după-amiază.
O țin minte stând sprijinită de speteaza patului, într-un halat albastru de sărbătoare, cu părul său creț pe care i-l vedeam doar duminica pentru că în restul timpului purta basma și cu privirea curioasă plimbându-se pe paginile cărții. 

Mama citea detective și romane de dragoste. Avea o serie întreagă de "Angelica". Citea primul capitol, apoi ultima pagină și apoi se apuca de restul cărții.
Noi am avut mult pământ înainte și multe animale, respectiv foarte mult de lucru, așa că tot mai rar am văzut-o pe mama citind.
Eu citesc de la 6 ani. Mergeam la bibliotecă în fiecare săptămână și schimbam cărțile, iar la 12 ani m-am încumetat să citesc una dintre cărțile mamei "Богатые тоже плачут" în limba rusă, o carte de vreo 800 de pagini. În vacanța de vară am citit-o de-a fir a păr și am ajuns chi…