Postări

Cum dezvoltăm copiilor motivaţia interioară?

Imagine
Parentingul modern este în plină dezvoltare, iar în fiecare zi, zeci de părinţi hotărăsc să-şi schimbe viziunile despre educaţie.
La un moment dat, mulţi lasă mâinile-n jos, pentru că nu e o treabă uşoară acest lucru, iar provocările reale sunt mai multe şi mai imposibile decât teoria din cărţi.
O mare importanţă o joacă şi moştenirea noastră emoţională, pentru că inconştient, fără să ne dorim acest lucru, suntem prinşi în febra controlului asupra copilului şi dictării vieţii lui.
Am trecut prin toate aceste aspecte, iar la un moment dat a fost timpul să aleg, în primul rând pentru mine ca mamă, ce aveam să dau şi ce aveam să primesc, ín special.
       În linii mari, din cosmos, toţi copiii par neascultători, asta dacă luăm drept eşantion doar copiii.

Dar dacă ne uităm la părinţi?
Mie-mi place când copiii mei nu-mi dau ascultare, e drept că uneori mă irită chestia asta, dar mă bucur că-şi apară punctul lor de vedere.
Că-şi exprimă sentimentele şi le argumentează, fie şi prin lacr…

Cel mai frumos dans al iubirii de sine

Imagine
După atâţia ani în care am simţit pentru mine multă frică, ruşine şi vină, încep să mă iubesc.
Cu-adevărat, nu doar să-mi repet această propoziţie ca o mantră, or poate repetarea ei mi-a adus cheia de la sufletul meu.
Intru, cu un sentiment de curaj şi nelinişte, în grota sufletului meu. E aşa de cald şi bine, iar pe alocuri e foarte frumos.
Sunt vise prăfuite, dar încă mocnesc de dorul împlinirii, sunt frici ucise, dar pe care le ţin încă acolo şi le şi hrănesc.
E timpul să accept că unele emoţii pur şi simplu mor, ele trebuie să moară ca să renască altele, cu mai puţină frică şi mai mult curaj.

M-aşez pe jos şi inspir aerul cald al autenticităţii şi ascult liniştea sufletului, muzica eternă în care  mă regăsesc.
Mă îmbrăţişez puternic, cu nesaţ şi-mi place ce simt în acest moment: căldură, iubire, iertare şi acceptare.
Simt lacrimi fierbinţi care-mi spală obrajii, îmi dau voie să plâng...
Îmi mângâi părul şi simt iubirea mea pentru mine.
Nu mai sunt deloc singură şi nici speriată, s…

"Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni"

Imagine
Am citit pe nerăsuflate "Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni" de Ioana Chicet-Macoveiciuc.
Am savurat-o timp de 4 seri, ardeam de dorinţă să ajung la sfârşit, dar întindeam timpul lecturii să mai pot fi lângă personaje, să admir iar şi iar coperta superbă💖

Cartea este despre iubire, în toate felurile în care se manifestă.
Oana este eroina acestei poveşti, o fată simplă din Oneşti, care "fusese înzestrată de divinitate cu un păr deosebit", "(...) era extraordinar de des, de creţ şi de rezistent. Părul ei era ca o planetă de culoarea cafelei cu lapte, care se mişca rapid de colo-colo, lăsând în urmă un iz simpatic de şampon de mentă."
Într-o seară, într-un club, acelaşi club în care Oana mergea timp de 6 ani împreună cu prietena sa, Lola, face cunoştinţă cu un bărbat.
Lola este genul de fată pe care probabil am cunoscut-o toţi, la un moment dat și pe care am și invidiat-o, unii dintre noi: populară, veselă, frumoasă, de f…

Oameni, destine și rădăcini

Imagine
Noi avem o grădinuță mică în fața casei. Mi-a lăsat-o  mama soacră ca moștenire, să am grijă de ea, la fel cum a avut și ea.     După lungi amânări,anul trecut am început să mă ocup de ea, iar la un moment, într-o încercare de a mă cunoaște, am asociat această grădină cu sufletul meu și primeam o nespusă plăcere să am grijă de ea. Mi-am dorit să înlocuiesc unele flori, de parcă-mi doream să-mi las semnătură în această grădinuță, să fie ceva al meu, doar al meu, doar de mine plantat. Și știți ce am făcut? Am tăiat unele plante cum numai începeau să iasă, iar în locul lor am pus alte semințe.Am așteptat mult timp să le văd cum ies din pămînt și știți ce surpriză am avut? Au ieșit  aceleași pe care le tăiasem... ...aveau rădăcinile mari și puternice, chiar dacă fizic păreau firave și scurte. Aveau rădăcini în sufletul soacrei mele, pentru că această grădină era un copil al ei. Noi toți avem rădăcini și ele sunt mult mai mari decât ne închipuim noi. Știți acei oameni care nu se pot adapta în a…

Sădim bucuria prin intermediul campaniei Adoptă o MAMĂ

Imagine
Ați văzut vreodată ochii unei femei triste?
Privirea e pustie, nu sclipește nici un pic de speranță în ea, nu licărește în ea încrederea și e cuprinsă de o bătrînețe nespecifică vârstei...
Eu am văzut ochii goi ai unei bătrîne și m-a luat cu fiori prin tot corpul. Stătea în genunchi, ca în biserică, fix lîngă o covrigărie din centru. I-am luat două plăcințele calde și i le-am dat. Cum s-a îmbujorat automat femeia și a început să-mi mulțumească, să-mi mulțumească tot neamul și să-mi strige recunoștința și atunci când mă îndepărtam de ea.
Și m-am gândit atunci - câtă recunoștință pentru o bucată de pâine...

Nu mai țineam minte când am fost atât de recunoscătoare pentru pâinea de pe masă...
Și m-am întristat pe mine, pe oameni, pe soartă, iar pe mine.
Fericirea e în cele mai sincere intenții, în cele mai mici gesturi, în acel gram mic de atenție care bucură sufletul altui om.
Câtă bucurie a adus copiilor campania "Cadoul din cutia de pantofi", cum s-au bucurat de toate darurile …

Marile minciuni nevinovate - puntea dintre adevăr și minciună o construiesc oamenii

Imagine
Când eram în anul 4 de facultate, m-am îndrăgostit orbește de un bărbat care avea o atitudine indiferentă față de mine. Într-o noapte, pe la ora 1, i-am declarat dragostea mea, lângă ușa unei mame care nu-și putea adormi puiul. Puțin mi-a păsat de plânsul copilului, eu eram cu sufletul pe dos în fața unui bărbat, care nici nu știa cum mă cheamă. La un moment dat, am început să-i gătesc, să-i spăl șosetele și să mă prefac că avem o relație. Nu am nicio amintire frumoasă cu acest bărbat pe care l-am curtat timp de doi ani, poate doar multă recunoștință, pentru că am învățat enorm de multe lucruri din indiferența sa.

Eu am ales să rămân alături de el, să tac în fața convorbirilor deschise cu alte fete, să-l aștept noaptea târziu până vine de sub alte plapume. Eu am ales să fiu tratată fără respect, fără un gram de iubire... Eu am ales să mă înec în acea mlaștină a durerii din iubire... De ce? Pentru că m-am mințit timp de2 ani de zile că sunt fericită, că sunt într-o relație. Am crezut cu înver…

Cum m-am jucat de-a v-ați ascunselea cu cifra magică 33?

Imagine
Sâmbătă a fost ziua mea de naștere. Am primit multe cuvinte frumoase și le-am integrat pe toate în mine, ca să pot fi la fel de surprinsă și recunoscătoare tot anul împrejur. 
Fiecare an din viața mea mă transformă și mă bucur enorm să observ că direcția e din ce în ce mai provocatoare și mai seducătoare. 
      Pe mine nu mă întreabă multă lume ce vârstă am, deaceea atunci când rostesc cifra anilor mei, mă simt cam ciudat, de parcă n-aș vorbi despre mine. Mi-am dat seama de acest lucru, atunci când am fost întrebată ce cifră să fie scrisă pe tort, am rostit 33 și parcă nu eram eu acolo, era o noutate pentru mine. Am ajuns acasă din oraș și după ce s-au stins luminile, după ce s-a făcut liniște, mi-a venit acest gând. Mi-am zis să stau în compania lui să văd ce-o să iasă. În spatele acestei cifre, era multă rușine, multă frică de trecerea anilor, multă dorință de a rămâne veșnic tânără, multă teamă de bătrânețe, dar cumva și o renegare a acestei vârste, ca o condamnare. 
Era un …