Postări

Cei 3 ani ai blogului sunt de fapt 3 ani despre curaj, iubire și transformare

Imagine
La început de iulie, blogul "Jurnalul unei zâne" a împlinit 3 ani și m-am gândit să fac o postare specială cu această ocazie.
Blogul a fost creat spontan, într-o zi de iulie, în timp ce mâncam cireșe din poală într-un fotoliu în casa părintească.
Copiii își dormeau somnul de la amiază, iar eu scriam de zor despre fericire.
    Scriam cu atâta entuziasm, emoție, dedicație, sinceritate, era de parcă adăugăm cuvintelor puterea sufletului meu.

Când am publicat primele texte, eram foarte emoționată, mai ceva ca la examenul de bacalaureat. Au început să apară primele aprecieri, comentarii și, vă spun sincer, eram foarte bucuroasă.
Am continuat să scriu o perioadă cu acel prim entuziasm al scrierii, pur și simplu, și nu era fericire mai mare decât actul scrierii în sine.
După o perioadă, am început să râvnesc la like-uri și scriam texte fără emoția vie din sufletul meu, scriam pentru dependența de like. Această perioadă a fost o dramă pentru scriitorul din mine, dar și pentru m…

"Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior" de Christophe Andre

Imagine
Cât de simplă poate fi fericirea: "Și ca om: mă simt mult mai bine când sunt fericit, decât atunci când sunt nefericit, așa încât alegerea mea se face repede." Este părerea personală despre fericire a psihologului francez Christophe Andre pe care o împărtășește cu noi în cartea " Seninătatea 25 de povestiri despre echilibrul interior".
      Este o cărțulie care se citește ușor, iar în timpul lecturii, cuvintele, simple și magice, liniștesc și transformă pietrele de pe suflet în baloane colorate, care duc în univers recunoștința și mulțumirea.
Recunoștința este o stare care ne aduce multă liniște, libertate și seninătate.
Cât de simplu pare că putem vedea, auzi, păși, iubi, cât de simplă ne pare existența noastră. Atât de simplă încât nici nu ne gândim la asta. 
Adevărata recunoștință ne face să simțim că trăim din toate astea, că, de fapt, lucrurile astea simple sunt cele mai importante în viața noastră, cele care dau sens fiecărui gând, fiecărei clipe, fiecăr…

Împreună susținem campania socială "Din suflet pentru viitor"

Imagine
Sunt teme la care încercăm să nu ne gândim pentru că sunt prea dureroase, dar ele există totuși.
     Nici nu vreau să mă gândesc cum crește un copil fără dragostea și grija părinților, cum se simte el fără să fie ținut în brațe, să n-aibă cui spune "mama" sau "tata", să nu-l aplaude nimeni pentru primii săi pași curajoși.
Trist, grav, sfâșâietor de dureros.

Sunt întotdeauna profund impresionată de bunătatea oamenilor și dorința lor de a-i ajuta pe alții. Asta înseamnă Omenie, după părerea mea.
De aceea astăzi am să vă povestesc despre un om cu sufletul mare și o inițiativă frumoasă care vine să-i ajute pe copiii abandonați de unul sau ambii părinți.
Marcelina Uncu, fondatoarea comunității Parents League Moldova, a inițiat o campanie socială " Din suflet pentru viitor " pentru copiii abandonați de unul sau ambii părinți ( 0-2 ani).

Campania a demarat în 17 iulie și continuă până la data de 30 septembrie.
Fiecare dintre noi poate contribui la o viață…

De ziua tatălui meu ❤️

Imagine
Îmi amintesc că eram în clasa a X și stăteam afară într-un cerc cu alți colegi și jucam " adevăr sau provocare".
La un moment dat, un coleg alege provocarea și este întrebat de către o colegă : " există ceva ce-ți dorești cu-adevărat?", la care el răspunde cu privirea în jos: " da, îmi doresc tare mult să le pot spune părinților mei că-i iubesc, să-i spun tatălui meu că-l iubesc mult de tot".       Am rămas cu toții muți de uimire în timp ce el povestea despre părinții lui, plecați de ani buni peste hotare, pe care-i iubește nespus, dar nu le poate spune acest lucru. Zicea că de fiecare dată când ei vin în "vacanță acasă", el își promitea că-i va îmbrățișa și le va spune despre dorul lui, dar de fiecare dată vacanța lor se termina și el tot nu îndrăznea. Nu-mi venea să cred. Ca să-nțelegeți, băiatul era genul de tip popular, cu bani, purta haine de firmă, brățară groasă din aur, cercel în ureche, se uita doar după fete care arătau bine, um…

Meleagurile natale sau despre o plimbare cu mama

Imagine
Acasă e locul celor mai frumoase amintiri.
Indiferent de anotimpul de afară, acasă este întotdeauna cald, soare, miroase-a pâine coaptă și-a nuci verzi. Acasă este o portiță mică, verde, pe care intră dorul și iese nostalgia, parfumând cu mirosul copilăriei totul în jurul său.
Doamne, ce frumos e acest acasă! Câmpuri verzi, pline cu cele mai minunate flori, lanuri întregi de floarea-soarelui,murmur de izvor și o liniște care calmează și cele mai agitate gânduri.

...mi-am amintit cum alergam prin iarbă și ne făceam coronițe din flori, cum ne ascundeam după copaci și ne țineam răsuflarea să nu fim găsiți. Cum ne întindeam pe spate și priveam norii pufoși, cum fugeam după vaci și le alungam din lanurile cu porumb.
Îmi amintesc de oamenii obosiți, dar întotdeauna cu un zâmbet pe chip, cum se grăbeau acasă când se-nsera.
De rugul din seara Paștelui și de minutele lungi în care priveam uimiți focul.

...am știut că vreau să merg neapărat pe câmpurile noastre și să retrăiesc acel fior al …

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.

Imagine
Săptămâna trecută am finisat cursul din cadrul grupului terapeutic "Fiţi femei, deveniţi femei, rămâneţi femei" şi simt şi astăzi un dor nostalgic.
Pentru că mi-a plăcut foarte mult, pentru că sunt îndrăgostită de psihologie şi de sufletul uman, pentru că m-am simţit conectată la puterea mea, pentru că am vorbit despre suflet, energie, feminitate, yoga, fără să fiu privită cu nedumerire şi neînţeleasă.

         La început, recunosc, mi-a fost foarte frică să particip la o terapie de grup.
Cum să am eu curajul să vorbesc despre sentimentele şi emoţiile mele, păi, cu siguranţă că mă judecă toată lumea de-acolo?! Şi-apoi mă gândeam că frica asta de a mă deschide mă va impune să tac, să nu recunosc nimic şi ziceam că e doar pierdere de timp şi bani.
Păi, zic eu, are rost să vă spun cum mi s-au spulberat toate îndoielile după prima şedinţă. Am simţim imediat că sunt în locul potrivit la momentul potrivit.
Am rămas plăcut surprinsă de metoda de lucru a psihologilor care ne-…

Educaţia copiilor este despre educaţia părinţilor

Imagine
Se spune despre copii că sunt oglinda părinţilor, în sens că ajung să fie ceea ce au văzut în familie.
Astăzi totuşi vreau să mă opresc asupra altui aspect şi anume faptul că ei sunt oglindă pentru părinţi.
       Niciun alt eveniment nu a avut un impact atât de major asupra personalităţii mele decât naşterea copiilor.
 Am trăit bine mersi înainte de a avea copii fără necesitatea sau măcar dorinţa de-a mă cunoaşte mai bine sau de-a mă înţelege.
Faţă-n faţă cu copiii am ajuns să fiu cea adevărată. Uneori, m-am speriat de mine, eu, care credeam că sunt sensibilitatea şi timiditatea întruchipată,tunam şi fulgeram şi eram gata să distrug orice cu furia mea, dar alteori m-am văzut atât de bună şi iubitoare şi atât de fericită din cele mai mici lucruri încât plângeam de fericire.

Copiii au puterea incredibilă de a trezi în noi emoţii şi sentimente diferite de cum credem noi că suntem capabili să oferim.
Eu n-am văzut în mine atâta furie dezlănţuită nici atunci când am fost părăsită d…