Vecini în vremuri de restriște - Stat, antisemitism și Holocaust în Basarabia și Transnistria / Diana Dumitru
M-am trezit într-o zi că nu știu (mai) nimic despre istoria neamului nostru și mi-am zis că niciodată nu e târziu să aflu, să citesc despre un trecut pe care doar mi-l închipuiam folosind termenii - comunism, evrei, naționalitate, ocupație, strămoși etc.
Pentru mine, istoria nu e despre cifre și cronologie, pentru mine ea e despre oameni. Îmi propun să dezvolt o nouă categorie de postări #istorianeamului #istoriaprinochiioamenilor
Prima carte e un studiu comparativ "Vecini în vremuri de restriște" de Diana Dumitru.
.
.
M-am născut într-un orășel din fostul județ Orhei și în copilăria mea am auzit deseori termenul "jîdan". Cel mai adesea îl auzeam atunci când maturii îl foloseau cu sensul de zgârcit, ceva de genul: "am fost la un vecin să cer împrumut, dar el nu vrea să dea, jîdanul". Mulți ani mai târziu am înțeles că "jîdan" înseamnă evreu și încă câțiva ani mai târziu am înțeles că "jîdan" este, de fapt, un termen jignitor.
.
.
În Basarabia, evreii au fost denigrați ca grup cu mult înainte de declanșarea Holocaustului, încă din perioada Rusiei țariste.
.
.
Autoarea studiului analizează implicarea civililor în acțiunile întreprinse împotriva evreilor, în linii generale descrie evenimentele istorice încă din anii 1800 pentru a introduce cititorul în tabloul integru al "chestiunii evreiești". Nu mi-a venit să cred că au existat atâtea pogromuri și masacre în Basarabia și Transnistria, atâtea lagăre și ghetouri de nimicire a evreilor. Și m-a îngrozit atitudinea majorității civililor care de bună voie au ucis zeci de evrei.
Cartea are la bază un număr impresionant de surse și mărturii dintre care reiese că la baza conflictelor dintre evrei și neevrei a stat situația economică. Mulți oameni au ucis doar pentru haine. În 1941, când a început deportarea evreilor, cei mai mulți oameni au jefuit casele evreilor.
.
.
Istoria ne arată că întotdeauna au existat OAMENI, oameni de aur, cum le zice tatăl meu. Acești oameni au ajutat evreii, i-au ascuns, i-au hrănit, mulți copii au fost adoptați.
Textul inundă de mărturii înfiorătoare și conștientizez, încă o dată, că trăim în cea mai bună lume, dar oare suntem noi buni cu ea?!
Pentru mine, istoria nu e despre cifre și cronologie, pentru mine ea e despre oameni. Îmi propun să dezvolt o nouă categorie de postări #istorianeamului #istoriaprinochiioamenilor
Prima carte e un studiu comparativ "Vecini în vremuri de restriște" de Diana Dumitru.
.
.
M-am născut într-un orășel din fostul județ Orhei și în copilăria mea am auzit deseori termenul "jîdan". Cel mai adesea îl auzeam atunci când maturii îl foloseau cu sensul de zgârcit, ceva de genul: "am fost la un vecin să cer împrumut, dar el nu vrea să dea, jîdanul". Mulți ani mai târziu am înțeles că "jîdan" înseamnă evreu și încă câțiva ani mai târziu am înțeles că "jîdan" este, de fapt, un termen jignitor.
.
.
.
.
Autoarea studiului analizează implicarea civililor în acțiunile întreprinse împotriva evreilor, în linii generale descrie evenimentele istorice încă din anii 1800 pentru a introduce cititorul în tabloul integru al "chestiunii evreiești". Nu mi-a venit să cred că au existat atâtea pogromuri și masacre în Basarabia și Transnistria, atâtea lagăre și ghetouri de nimicire a evreilor. Și m-a îngrozit atitudinea majorității civililor care de bună voie au ucis zeci de evrei.
Cartea are la bază un număr impresionant de surse și mărturii dintre care reiese că la baza conflictelor dintre evrei și neevrei a stat situația economică. Mulți oameni au ucis doar pentru haine. În 1941, când a început deportarea evreilor, cei mai mulți oameni au jefuit casele evreilor.
.
.
Istoria ne arată că întotdeauna au existat OAMENI, oameni de aur, cum le zice tatăl meu. Acești oameni au ajutat evreii, i-au ascuns, i-au hrănit, mulți copii au fost adoptați.
Textul inundă de mărturii înfiorătoare și conștientizez, încă o dată, că trăim în cea mai bună lume, dar oare suntem noi buni cu ea?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu