Woldemar de Oleg Serebrian

    Întotdeauna mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite pentru o carte care mi-a plăcut în mod deosebit. În copilărie eram atât de fascinată de cărțile cu povești încât la un moment dat, nu mai știu câți anișori să fi avut, poveștile s-au cuibărit în sufletul meu și de-atunci ele au devenit o parte importantă din lumea mea!

Astăzi pot să spun fără rușine că eu am fost un copil inadaptat și sunt aproape convinsă că fiecare dintre noi s-a simțit la fel. Cred că fiecare copil se naște cu o lumină dumnezeiască și cu un suflet pur și curat, dar în timpul copilăriei, în timpul maturizării învățăm să devenim obișnuiți. Pentru că așa e comod tuturor. Mulți dintre noi, din păcate, devenim obișnuiți, pierdem acea legătură firavă cu sacralitatea din interiorul nostru. Alții pur și simplu par că sunt obișnuiți, dar clipă de clipă, în interiorul lor, se dă o bătălie între a fi și a părea. Am fost copilul retras, copilul însingurat într-o familie numeroasă. Am fost colega tăcută și eleva docilă. Am fost fata cu coșuri, fata lăsată mereu în umbră. Tonul acestor cuvinte nu este regretabil. Nu mai este regretabil. Astal e ceea ce se vedea. Eu locuiam în altă lume, dar mă dureau multe lucruri din lumea pe care-o frecventam zi de zi. 

Cum eram la 7 ani? Eram în clasa întâi. Mă aflam în centrul unei intersecții și încercam să găsesc drumul corect. Îmi plăcea la școală, îmi plăcea cel mai mult să citesc, dar îmi era groază să ridic cele 4 etaje până la clasa mea. Am crescut cu acele scări periculoase în mine, m-au urmărit mulți ani coșmaruri în care cad în gol de pe acele scări. Cât de mult ne influențează  locurile în care trăim. La fel ca oamenii, la fel ca vorbele!

Woldemar a venit ca un ecou liniștitor al trecutului meu, o parte din mine a fost întotdeauna asemenea lui Woldemar și eu mă bucur că acea parte a rămas vie. Eu și astăzi sunt uneori considerată o ciudată, dar ce știu ei despre mine? De parcă nu am fi toți altfel?!

Aceste două voci ale romanului se împletesc atât de armonios și astfel povestea din carte ia forma unui tot unitar într-un spațiu atemporal, de parcă sufletul nostru ar avea vârstă... Vocea unei femei ajunsă la vârsta când sufletul cântărește mult mai mult decât materialul și vocea unui copil care se descoperă pe sine însuși. Mi se pare dificil să treci de la un plan la altul, să faci diferite aceste două voci, dar afirm cu certitudine succesul scriitorului. 

Cel mai impresionant mi se pare curajul de a fi vulnerabil al omului, al diplomatului Oleg Serebrian. Într-o lume a rigorilor și a legilor, Oleg Serebrian își dezvăluie fragilitatea și totodată sensibilitatea sufletului. Fraze muzicale, pătrunse de o profunzime a gândirii și o viziune spirituală asupra vieții, abilitatea de a împleti istoria omenirii cu istoria personală a firii omenești, evocarea trecutului într-un prezent străin , redarea fidelă a Cernăuțiului sovietic  - sunt o putere incredibilă a scriitorului, dar mai ales a omului Oleg Serebrian. 

Unul dintre personajele preferate ale scriitorului e Peter Pan, tot Peter Pan e prietenul cel mai bun al lui Woldemar și printr-o coincidență cartea pe care o citesc acum copiilor mei e Peter Pan. Nu știu de ce, dar eu am simțit o legătură profundă, mai ales că băieții noștri se apropie de cei 7 ani importanți în viața fiecărui om.

Despre ce e cartea? se întreabă cititorul acestui text. Cred că fiecare dintre noi ar vedea-o diferit și ar aprecia alte și alte plusuri. Doar fiecare vedem lumea așa cum este ea în noi înșine! 

O carte despre istoria neamului, despre aripile copilăriei, despre acel fundament al adultului, despre relațiile cu cei dragi, despre faptul că devenim în viață cei ce am fost în copilărie, despre evocarea trecutului și încercarea de a-l reînvia prin copii, prin realizări, despre puritatea și puterea sufletului, despre sensibilitatea firii omenești și rănile noastre interioare. Despre pilonii principali ai omului - credința, speranța, iubirea și visurile, dar și despre fericirea pe care rareori o bănuim - aceea de a rămâne toată viața copii - doar nu avem viziuni atât de înguste încât să evocăm vârsta, ocupația sau genul drept impedimente!