Postări

Se afișează postări din iunie, 2016

Vreau sã fiu mare!!!!

Imagine
Eu chiar habar nu aveam de ce toţi copiii îşi doresc sã creascã mari,de ce nu le place lor sã fie mici. Asta pânã ìntr-o zi,când copiii nostri mi-au aprins luminiţa.
-mama,Masim e mae?
-da tu vrei sã fii mare?
-da! Masim mae!!!
-da,e mare Maximca.
-mã joc cu cuţitu?

Śi aici a fost bang ìn capul meu. Da!!! Śi noi ne-am dorit sã creśtem mari śi ei ìşi doresc sã intre tot ìn lumea lui Mare.
Ìn lumea lui Mare ei pot sã facã tot ceea ce le amânãm noi zi de zi:" o sã creśti mai mare śi o sã faci asta", "când o sã fii mare o sã....", "acum esti prea mic". Evident cã ei tind spre acel "când o sã fiu mare",ei vãd lymea lui Mare ca pe o lume a posibilitãţilor,o lume ìn care au undã verde peste tot,neśtiind de fapt cã tot timpul va fi loc pentru un "când o sã fii mai mare",loc pentru limite.


O vindecare!

Imagine
Tot timpul am fost un om comod, nu pentru cã asa vroiam ci pentru cã asa trebuia sa fiu,c chipurile sa fiu cu toţi si cu toate. Sa nu supar pe nimeni,sa spun sute de "da"-uri cand glasul interior imi trimitea negatii,sa rad cand inima imi plânge,sa ascult chiar daca nu ma intereseaza,sa fiu de acord cu ceea ce-mi baga altii in cap etc. La un moment dat am vazut ca eram victima propriei comoditati s-am tot continuat sa fiu,chiar daca nu eram de-acord cu rolul care mã acaparase cu totul.
Culmea era ca purtam pantofi incomozi,sutieni cãrora le ieseau o bucata de fier si-mi mutilam sanatatea si dezvoltarea sanilor,in schimb eram de acord cu oricare opinie fara sa clintesc din geana raţiunii mele,asemenea unei piese la sah,pe care-o mutã jucatoru,doar ca niciodata n-am ajuns o piesã victorioasã.
De vreo câţiva ani lucrez cu mine,cu ideile mele si ma modelez conform propriilor tipare. Si eu ma simt minunat in pielea mea. Acum nu mai sunt atat de comoda,cu toate ca inca nu-s vindec…

Cum śi-a vindecat Maxim o fricã,iar eu m-am dat ìn tobogan!😉

Duminica am fost ìn parc la un teren de joacã,unde era śi un tobogan gonflabil imens. Copiii nośtri niciodatã nu s-au dat ìn astfel de tobogane,aśa cã nu se avântã la ele. La un moment dat i-am ìntrebat dacã nu vor sã ìncerce toboganul,Matvei a refuzat hotãrât,Maxim a acceptat timid. A urcat scãrile pânã sus,eu,entuziasmatã,ìl susţineam śi-i ţineam pumnii. Ajuns acolo sus,s-a uitat de la acea ìnãlţime ìn jos,s-a speriat bine de tot śi a ìnceput sã plângã din tot sufletul.Soţul meu a urcat śi au coborât ìmpreunã. O vreme a plâns ìn braţele mele,dupã care śi-a focusat atenţia pe tolocare.
Luni,când am iesit afarã,s-a urcat ìn toboganul din curte,a ajuns sus si a inceput sa planga si sa coboare scãrile pe care urcase. Mi-am dat seama cã retrãia frica de acel tobogan gonflabil.
Din acea secunda,nu a mai vrut sã audã de tobogane śi nici nu s-a mai urcat ìn vreunul.
Eram ìngrijoratã sã nu creasca frica care-l cucerise śi mã gândeam cum s-o ìnvingem.
Astãzi,din nou,a urcat scãrile,dar ajuns …

Jurnal de week-end!

Imagine
Sâmbata trecuta am hotãrát sã petrecem dupã-amiaza ìn centrul oraśului,unde se sãrbãtorea cu mare fast Velo Hora.
Am rãmas plãcuţi surprinśi de munca organizatorilor,care au pus poveśti ìn fiecare detaliu.
Copiii au desenat,colorat,śi-au fãcut coroniţe de prinţi śi prinţese śi ne-am tãvãlit cu totii ìn paiele aśternute.
La un teren de joacã din apropiere,copiii s-au dat ìn scrânciobe śi au condus maśinuţe,dar de departe cea mai interesanta activitate a fost pescuitul,ìn premierã de altfel. Copiii nośtri s-au distrat nespus śi ne-am aventurat śi noi cu soţul.
Muzicã śi voie bunã am gãsit śi pe strada pietonalã,unde membrii trupei Voltaj,o nostalgie de-a mea,repetau de cu zor. Ne-am apropiat de scenã,iar copiii nu-śi luau ochii de la boxele enorme,care rãsunau tare de tot.
Am ajuns acasã pe-nserate,entuziasmaţi śi cu amintiri numa' coapte de conservat!!!


Ce-am facut noi de 1 iunie!

Imagine
De cum s-au trezit le-am spus ce sarbatoare este astazi,i-am felicitat cu ĩmplinirea a 2 ani si 5 luni si ne-am ìmbrãţiśat reciproc.
La dejun le-am pregãtit foi de clãtite,ca doar asa le mananca.
Am iesit afara pe la vreo 11,incaltati in ciubotele de ploaie si lasati sa se distreze cum vor. Peste o jumatate de ora am intrat in casa sa schimbam hainele ude,evident cea mai mare distractie erau baltile cu apa,mai ales ca plouase bine seara trecuta.
Nu avea sa mergem nicaieri pentru cã sotul era la serviciu,asa ca urma sa ma dau pe mine lor,fara limite,fara atentionari si fara certuri. Dar nu ma pot da lor chiar asa dulce de tot,am pastrat si cateva limite,si cateva atentionari,ce-i drept imi muscam buzele cand simteam ca-i gata sa iasa tonul Ala mai autoritar.
Cel mai mult ei iubesc sa ma ajute la bucatarie,asa ca am pregãtit impreuna biscuiţi cu morcov. Eu am stricat nucile,ei au mancat si au ales miezul,am mestecat pe rand ingredientele in caserola si am modelat impreuna biscuitii. Au …