Parisul nu se sfârșește niciodată / Ernest Hemingway

 ♥️Parisul nu se sfârșește niciodată 💙

Hemingway scrie această carte de memorii 30 de ani mai târziu decât evenimentele pe care le povestește despre perioada primei căsătorii și anii petrecuți la Paris, 1921 - 1926.

Eu acum citesc "Soția din Paris" de Paula Mclain, care e considerată o replică a cărții lui Hemingway "Sărbătoarea continuă". Este o diferență mare între aceste 2 cărți, evenimentele sunt la fel,dar Paula Mclain le oferă căldură, emoții, oricum o să revin cu o părere mai amplă după ce termin Soția din Paris.

Stilul lui Hemingway e cumva sec, el relatează evenimentele într-un mod laconic eliminând "cuvintele de umplutură" și emoția, personajele amintite în carte sunt creionate doar în baza activității lor și felului de a acționa, iar Hadley, soția sa, apare în carte de câteva ori, dar relația lor nu mi se pare una de iubire, nu pot să nu fac comparația cu Soția din Paris, care oferă o portretizare interioară a personajelor.

După ce am terminat Sărbătoarea am înțeles de ce Hemingway scrie "direct și la temă". Scriitorul a luptat pe front, a fost împușcat aproape mortal și consider că odată ce vezi cu ochii tăi această față a războiului, când vezi moartea în fiecare zi și nu ca  motiv eroic, atunci probabil că viața de după război devine un motiv de a trăi fiecare clipă, de a lăsa deoparte toate dantelele și fanteziile și pur și simplu de a te bucura de simplitatea vieții. 

Ultimul capitol al cărții - Parisul nu se sfârșește niciodată - e preferatul meu, dar e și capitolul în care Hemingway își deschide sufletul și vorbește despre iubirea pentru Hadley și regretele cu privire la despărțirea lor. Cu toate că eu am sesizat un ton de apărare și justificare în unele propoziții, arogantul și îngâmfatul Hemingway, cum îl numeau unii cunoscuți din Paris, își arată vulnerabilitatea.

Mi-a plăcut cartea, am fost fascinată de librăria Sylviei Beach "Shakespeare and Company", de pasajele dedicate literaturii ruse, mi-a plăcut și faptul că Hemingway nu a înflorit anii petrecuți la Paris. A scris despre sărăcia în care trăiau, despre condițiile minime de trai, despre băutură și spiritul său de învingător, dar și despre cât de greu e să scrii bine!