Parisul nu se sfârșește niciodată / Ernest Hemingway

-

 ♥️Parisul nu se sfârșește niciodată 💙


Hemingway scrie această carte de memorii 30 de ani mai târziu decât evenimentele pe care le povestește despre perioada primei căsătorii și anii petrecuți la Paris, 1921 - 1926.


Eu acum citesc "Soția din Paris" de Paula Mclain, care e considerată o replică a cărții lui Hemingway "Sărbătoarea continuă". Este o diferență mare între aceste 2 cărți, evenimentele sunt la fel,dar Paula Mclain le oferă căldură, emoții, oricum o să revin cu o părere mai amplă după ce termin Soția din Paris.



Stilul lui Hemingway e cumva sec, el relatează evenimentele într-un mod laconic eliminând "cuvintele de umplutură" și emoția, personajele amintite în carte sunt creionate doar în baza activității lor și felului de a acționa, iar Hadley, soția sa, apare în carte de câteva ori, dar relația lor nu mi se pare una de iubire, nu pot să nu fac comparația cu Soția din Paris, care oferă o portretizare interioară a personajelor.


După ce am terminat Sărbătoarea am înțeles de ce Hemingway scrie "direct și la temă". Scriitorul a luptat pe front, a fost împușcat aproape mortal și consider că odată ce vezi cu ochii tăi această față a războiului, când vezi moartea în fiecare zi și nu ca  motiv eroic, atunci probabil că viața de după război devine un motiv de a trăi fiecare clipă, de a lăsa deoparte toate dantelele și fanteziile și pur și simplu de a te bucura de simplitatea vieții. 


Ultimul capitol al cărții - Parisul nu se sfârșește niciodată - e preferatul meu, dar e și capitolul în care Hemingway își deschide sufletul și vorbește despre iubirea pentru Hadley și regretele cu privire la despărțirea lor. Cu toate că eu am sesizat un ton de apărare și justificare în unele propoziții, arogantul și îngâmfatul Hemingway, cum îl numeau unii cunoscuți din Paris, își arată vulnerabilitatea.


Mi-a plăcut cartea, am fost fascinată de librăria Sylviei Beach "Shakespeare and Company", de pasajele dedicate literaturii ruse, mi-a plăcut și faptul că Hemingway nu a înflorit anii petrecuți la Paris. A scris despre sărăcia în care trăiau, despre condițiile minime de trai, despre băutură și spiritul său de învingător, dar și despre cât de greu e să scrii bine!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cele mai importante întâlniri ale vieții

-
Imagine
   Sunt uși pe care le deschid în mine și mă minunez de frumusețea și gingășia pe care le găsesc acolo. Sunt amintiri și oameni care-mi zâmbesc, care mă țin în brațe ori de câte ori mă simt pierdută în această lume mare. Intru pe una dintre aceste uși și mi se face ușor pe suflet și am așa un sentiment minunat că am o putere invincibilă în interiorul meu, iar puterea aceasta se numește recunoștință, speranță, credință, îmbrățișare, zâmbet, susținere, iubire. E ușa celui mai frumos lăcaș al sufletului meu. Ușa e colorată în albastru senin, cu lăstare verzi, cu cercuri galbene, cu flori roșii, roz, albe.   Tot acolo, lângă această ușă-curcubeu mai este o ușă, are culoarea cenușie și pete portocalii. Aceste bucăți de portocaliu au rolul de a mă seduce și a mă face să intru în acel sălaș. Acolo sunt tot eu, sunt oameni și amintiri, dar mi se face greu pe suflet când pășesc în acea cameră încețoșată de emoții înăbușite și amintiri pe care vreau să le știu uitate. Acolo sunt trădări - eu am
Citiți mai multe

Soția aviatorului de Melanie Benjamin

-
Imagine
 Această carte m-a făcut să mă gândesc din nou, cu recunoștință, la literatură, la rolul ei important de a privi larg lumea, de a spune adevăruri istorice care nu-mi oferă doar cunoașterea propriu-zisă, dar care-mi îmbogățește, de asemenea, spiritul, cu emoții și sentimente!  Soția aviatorului este un roman construit din evenimente reale, pe baza întâmplărilor cunoscute, dar și pe baza jurnalelor, cărților scrise de Anne Morrow Lindbergh.  Cartea e scrisă atât de bine încât nu m-a părăsit nicio clipă sentimentul că citesc memoriile naratoarei. Această scriere intimă are puterea de a transpune cititorul în paginile cărții. Pentru mine e o bucurie când primesc de la carte dreptul la o legătură caldă, la prietenie, la îmbrățișare.  La 21 mai 1927 pilotul Charles Lindbergh devine eroul Charles Lindbergh, cel care a efectuat primul zbor transatlantic din istorie, pilotând avionul Spirit of Saint Louis, o legendă vie a aviației, din Long Island până la Paris, timp de 30 de ore, fără oprire. 
Citiți mai multe

Câte poveri încap în sufletul unui om? Alegerea Sofiei de William Styron

-
Imagine
    Marele scriitor american William Styron afirmă că o carte bună te lasă la finalul lecturii epuizat . Ei bine, fix așa mă simt eu după Alegerea Sofiei, un roman monumental scris de Styron. Și ca să mă înțelegeți, nu e vorba de o epuizare zadarnică sau netrebuincioasă, mai degrabă o epuizare a minții și a sentimentelor de înțelegere și de cuprindere a  subiectelor abordate, despre natura omului, indiferent de culoarea, sexul sau trecutul său, o carte care nu doar m-a făcut să stau tot timpul cu creionul în mână, dar care m-a îmbogățit cultural, moral și mi-a adus o anumită comprehensivitate asupra temelor abordate. Și sunt multe teme minuțios documentate, dar cumva scriitorul, printr-o măiestrie uluitoare, reliefează psihologia individuală a omului, a personajelor în timpul evenimentelor generale.   Atât binele cât și răul încep cu fiecare dintre noi. E un peisaj bucolic, poate chiar romantic aceste închipuiri ale noastre ca fiind oameni buni și generoși (mă refer la natura empatică
Citiți mai multe