Puterea momentelor simple

    Omu'meu are acum niște testări la serviciu și de vreo câteva zile își petrece serile studiind. Vă spun drept nu l-am mai văzut niciodată atât de conștiincios, studios, dar cum e vorba aia "trăiești o viață cu omu', iar el nu încetează să te uimească".
    Aseară m-a rugat să-l ajut. Bine, am culcat copiii, era aproape unsprezece, și ne-am așezat ambii pe canapeaua din camera de zi și am început să exersăm întrebările și răspunsurile. Așa până ne-a prins ora 1. Toate ca toate, dar mai aveam 6 ore de somn și zău dacă mai puteam ține ochii deschiși.
Ne-am culcat, el încântat de rezultatele sale, eu bucuroasă că l-am putut ajuta.

Dimineață vorbesc cu o soră de-a mea la telefon. Discutăm una, alta și, la un moment dat, îi spun cum am petrecut astă noapte până la ora 1 și-un pic.
La care ea îmi spune că, într-o zi cumnatul meu avea un drum peste hotarele țării, ca de obicei. Noaptea trecută, înainte de plecare, nu dormise, iar în noaptea cu pricina porni la drum. Și-mi zice soră-mea: "era deja 12 noaptea, iar el mai avea de parcurs 2 ore până la locul destinat, cu mâinile pe volan. Știam că nu dormise noaptea precedentă și eram îngrijorată, nu puteam adormi. Atunci l-am sunat pe la 12 și i-am povestit verzi și uscate la telefon. El mă asculta în cască și uite-așa l-am ținut treaz alea 2 ore jumate."
Toată ziua m-am gândit la asta.

Așa arată iubirea. Aceste gesturi mici, neînsemnate întăresc relațiile dintre oameni. Aceste minute în care ne ascultăm unul pe altul ne apropie mai mult decât declarațiile de iubire.
      Sunt sigură că soțul meu s-ar fi descurcat și fără mine, dar cât de mult înseamnă să susții omul, să empatizezi cu el, să transformi cuvintele de iubire și bunătate în fapte. Și el să vadă și să simtă toate astea. E un sentiment unic. Da, noi nu prea acordăm atenție acestor "nimicuri", dar anume de aici pornește iubirea. Și nu există pe lume un om mai frumos decât omul care iubește și e iubit.
Și nu se compară nicio altă trăire cu certitudinea că, într-un moment mai greu, știi că ești susținut și îmbrățișat.
  De multe ori mă gândesc cât de accesibilă e grija și iubirea și cât de greu ne vine totuși să fim alături. Nu doar unul lângă altul. Unul pentru altul. La bine și la greu. Împreună ❤️

Sursa foto Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.