Înainte de sărbători lustruim exteriorul, iar înăuntru rămâne gunoiul
Moldovenii îs un popor gospodar, asta o știe oricine, de aceea în pragul sărbătorilor cele mai mari griji ale noastre sunt curățenia prin toate colțurile casei, toată vesela, din casa cea mare, clătită, perdelele spălate, 10 feluri de mâncare gătită. Asta fără copturi. Așa am apucat, așa mergem. Așa zice bunica. Și să nu cumva să intrăm în an nou cu bulendre murdare în coș sau cu cearșafuri necălcate.
Normal, că-n acest ritm nu-ți mai arde de propria persoană, darămite de cei dragi. N-ai timp nici să-ți tragi sufletul, ce mai. Și te-nervezi că-ți cer atenția sau de-ale gurii și țipi că nu te lasă și pe tine în pace să fii și tu în rând cu lumea. Măcar o dată! În rând cu lumea adică curat lună, podele strălucitoare, răciturile pe aragaz, pâinea pe vatră, oalele lustruite etc. În rând cu lumea!
Și asta facem, pentru că așa am apucat. Și suntem pachete de nervi, fără niciun chef de sărbătoare, fără nicio lumină spre blândețea inimilor noastre. Și stăm la masă alături de oameni cu care nu prea ne aveam la inimă, dar ce să-i faci? Și zâmbim, închinăm pahare, ne transmitem farfuriile, da'n suflet suntem negri de supărare. Și se duce naibii toată strădania noastră de a fi autentici. Pentru că, în astfel de situații, mizăm pe "să părem".
Anul acesta vreau ca sărbătorile să fie despre mine, despre noi, despre acest magic "împreună", despre zâmbete și îmbrățișări. Vreau să mă gândesc la mine cu iubire, vreau să le șoptesc celor dragi toată recunoștința, vreau să am timp să privesc toate mișcările roboților, pe care le imită copiii mei. Vreau să facem împreună biscuiți și să nu-mi pese de făina care ninge jos. Vreau să fiu cu ei, să mă bucur de desenele lor cu flori, soare și inimi, pe care le fac special pentru mine. Vreau să-mi îmbrățișez seara iubitul și să-i povestesc, cu lacrimi de la atâta râs, despre bunica din romanul lui Backman. Chiar daca pe el nu-l prea interesează. Dar arată că-l interesează și râde cu mine.
Vreau să le dau voie să-mprăștie lego pe jos și piese de puzzle, pentru că asta înseamnă că se joacă. Vreau, cel mai important, să fim sănătoși.
Așa că, anul acesta, înainte de sărbători, mă odihnesc cu ei, iar de sărbători petrec cu ei.
Așa că, anul acesta, înainte de sărbători, nu apuc să șterg toate colțurile din casă, nu spăl perdelele și nici nu mă joc cu cristalul din stenkă. Și, teamă-mi-e că am niște bulendre murdare în coșul din baie, dar le-oi spăla la anul, iar cearșafurile vor fi neapărat curate, dar nu călcate.
Anul acesta vreau să fie despre bucurie, alături de oamenii dragi, cu care chiar vreau să sărbătoresc, nu cu care trebuie. Ca să fiu în rând cu lumea.
Cred că e important cu ce stare de spirit intrăm în noul an, nu cu câte fire de praf așternute pe covorul din camera de oaspeți.
Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită
Normal, că-n acest ritm nu-ți mai arde de propria persoană, darămite de cei dragi. N-ai timp nici să-ți tragi sufletul, ce mai. Și te-nervezi că-ți cer atenția sau de-ale gurii și țipi că nu te lasă și pe tine în pace să fii și tu în rând cu lumea. Măcar o dată! În rând cu lumea adică curat lună, podele strălucitoare, răciturile pe aragaz, pâinea pe vatră, oalele lustruite etc. În rând cu lumea!
Și asta facem, pentru că așa am apucat. Și suntem pachete de nervi, fără niciun chef de sărbătoare, fără nicio lumină spre blândețea inimilor noastre. Și stăm la masă alături de oameni cu care nu prea ne aveam la inimă, dar ce să-i faci? Și zâmbim, închinăm pahare, ne transmitem farfuriile, da'n suflet suntem negri de supărare. Și se duce naibii toată strădania noastră de a fi autentici. Pentru că, în astfel de situații, mizăm pe "să părem".
Anul acesta vreau ca sărbătorile să fie despre mine, despre noi, despre acest magic "împreună", despre zâmbete și îmbrățișări. Vreau să mă gândesc la mine cu iubire, vreau să le șoptesc celor dragi toată recunoștința, vreau să am timp să privesc toate mișcările roboților, pe care le imită copiii mei. Vreau să facem împreună biscuiți și să nu-mi pese de făina care ninge jos. Vreau să fiu cu ei, să mă bucur de desenele lor cu flori, soare și inimi, pe care le fac special pentru mine. Vreau să-mi îmbrățișez seara iubitul și să-i povestesc, cu lacrimi de la atâta râs, despre bunica din romanul lui Backman. Chiar daca pe el nu-l prea interesează. Dar arată că-l interesează și râde cu mine.
Vreau să le dau voie să-mprăștie lego pe jos și piese de puzzle, pentru că asta înseamnă că se joacă. Vreau, cel mai important, să fim sănătoși.
Așa că, anul acesta, înainte de sărbători, mă odihnesc cu ei, iar de sărbători petrec cu ei.
Așa că, anul acesta, înainte de sărbători, nu apuc să șterg toate colțurile din casă, nu spăl perdelele și nici nu mă joc cu cristalul din stenkă. Și, teamă-mi-e că am niște bulendre murdare în coșul din baie, dar le-oi spăla la anul, iar cearșafurile vor fi neapărat curate, dar nu călcate.
Anul acesta vreau să fie despre bucurie, alături de oamenii dragi, cu care chiar vreau să sărbătoresc, nu cu care trebuie. Ca să fiu în rând cu lumea.
Cred că e important cu ce stare de spirit intrăm în noul an, nu cu câte fire de praf așternute pe covorul din camera de oaspeți.
Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită
Comentarii
Trimiteți un comentariu