Lecții despre scris de la Haruki Murakami

     Cartea "Iubita mea, Sputnik" are în centrul atenției povestea lui Sumire, o tânără de douăzeci și doi de ani ce visează să devină scriitoare. Cine încă nu a citit recenzia o puteți citi aici.
În carte sunt o mulțime de idei prețioase despre scris, anume despre ele vreau să scriu în această postare. Par simple la prima vedere, dar importanța lucrurilor mari stă în simplitatea lucrurilor mici. Mai ales că Murakami e japonez.
Tind să cred că aceste lecții despre scris pe care le relatează Sumire prietenului ei, K, sunt de fapt ideile lui Haruki Murakami.

1. Prospețimea și sinceritatea textelor. Eu nu iubesc textele mecanice, reci, indiferent de informația pe care o transmit. Și eu simt, atunci când citesc, cuvintele care s-au născut din emoții, din suflet și apreciez asta enorm.

2. Nu imita stilul nimănui. Fiecare om care scrie are o voce proprie, iar asta oferă autenticitate textelor. Tindem să ne comparăm mereu cu alții și credem că cineva face o treabă mai bună decât noi, dar asta distruge acea voce proprie de care vorbeam mai sus. Cum spune Murakami: "n-ar fi fost cinstit să înăbușe forța pe care o transmiteau cuvintele numai pentru a obține o formă elegantă și concisă."

3. Contează calitatea, nu cantitatea. "N-avea de ce să se grăbească. Mai avea destul timp pentru încercări și era mai bine să-și lase ideile la dospit." 
Eu cred mult în această idee. Eu mă conduc după această idee. Eu nu scriu ca la o competiție, scriu atunci când simt, când energia talentului și creativității mele se transformă în cuvinte.

4. "Nu contează priceperea sau nepriceperea; îndemânatic sau nu, important este să fii atent și alert. Să rămâi calm și să fii atent la ce se petrece în jurul tău." Asta cred că e valabil pentru noi toți, indiferent de activitatea pe care o facem. Contemplarea lucrurilor, vieții este o sursă importantă de creație, e acea energie necesară care îmbracă maiestuos talentul fiecărui om. Și atunci vin cele mai bune răspunsuri la întrebările noastre. "Să asculți și să ai inima și mintea mereu deschise."

5. Sunt zile când nu vrei să scrii "dacă nu mai vrei să scrii, nu mai e nevoie s-o faci. N-o să se întâmple nicio nenorocire."
Uneori ne este golită cupa inspirației și e normal să fie așa. E normal să simțim că nu mai putem continua. Pentru că avem nevoie de o pauză nu înseamnă că ne-a părăsit talentul, doar că are și el nevoie de o relaxare.

6. "Prin scrisul de zi cu zi, mă descopăr pe mine însămi."

7. Simplifică. Eu uneori scriu fraze lungi, pe care dacă le citesc a doua zi, mi se par prea complicate. De aceea, se recomandă recitirea textelor după o oră sau chiar o zi, pentru a simplifica ideile și a oferi coerență textului.

8. Precizia. De multe ori, încep să scriu ceva și ajung la altă idee și apoi se împletește și nu mai înțeleg nimic din text. Ideile scurte, precise și clare prind atenția cititorilor. "Trebuie să mă exprim mai precis. Precizie, precizie."

9. "Mărunțișurile pe care le gândești cu propria-ți minte sunt mai importante decât marile idei emise de alții."

10. Încrederea în forțele și creativitatea proprii. Nouă, oamenilor, ne este frică de eșec. De multe ori, această frică ucide mai multe visuri decât eșecul în sine. Dacă simțim că vrem să scriem (orice altceva) trebuie să facem acest lucru. Aceasta este energia care ne menține vii talentul și creativitatea.

Și, bineînțeles, trebuie să citim mult! Să găsim refugiul care ne încarcă, să găsim inspirația și să privim lumea cu ochii sufletului. Și să scriem pentru că așa simțim nu pentru a face contract cu popularitatea. S-ar putea în această fugă să ne pierdem pe noi, să stingem flacăra creativității care ne hrănește sufletul nostru blând și pur. Și e valabil nu doar pentru scriitori.

Sursa foto Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită