Să nu mă părăsești / Kazuo Ishiguro
Ultima lectură din 2019 a fost Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro și a devenit și una dintre cele mai iubite cărți. E prima dată când îl citesc pe autor, dar această carte mi-a făcut o poftă să-i citesc toate celelalte cărți.
Încă de la prima carte publicată, la 28 de ani, Amintirea palidă a munților, autorul a obținut premii prestigioase în domeniul literaturii, iar în anul 2017 primește Premiul Nobel.
Să nu mă părăsești, din punctul meu de vedere, pare o hiperbolă a existenței umane. La început, cartea mi-a lăsat un gust de dramă, iar apoi, mișcându-mă prin labirintul din spatele cortinei, am descoperit o carte magistral scrisă despre destinele, luptele și speranțele oamenilor în viața de zi cu zi. Tot un fel de dramă. Negru pe alb, cartea ne spune povestea copiilor născuți în laboratoare pentru donarea organelor. Da, știu, nu este cea mai frumoasă sau optimistă carte, cum vă spuneam, citirea cărții lasă un gust amar, dramatic.
Și atunci ce m-a impresionat la carte?
Am văzut, dincolo de povestea în sine, toate dilemele omenești. Frica de moarte sau smerenia în fața ei, dorul de libertate sau zbuciumul în temnițele pe care le ridicăm, definiția timpului atunci când riscă să se transforme în eternitate și iubirea, acest sentiment măreț care-și dorește să schimbe starea lucrurilor, să oprească timpul în loc și să transforme fiecare frică în speranță, fiecare limită în infinit, iar fiecare apus să fie ceea ce se întâmplă înaintea răsăritului.
Povestea celor trei prieteni care se conturează cu fiecare pagină e un mozaic de emoții și nimic nu pare să-i frângă mai mult decât viața lor scurtă, scopul existenței lor fiind acela de a dona organe.
Întrebările pe care și le pun personajele sunt întrebările care ne frământă pe majoritatea dintre noi: ce este destinul?, ce este iubirea?, ce este sufletul, timpul, care sunt valențele trecerii timpului, cum păstrăm clipă?
Această carte ți-ar plăcea dacă:
Este o carte tulburătoare, o poveste emoționantă, care se digeră mai greu, dar autorul scrie într-un mod uluitor, cuvintele sale îți ajung la suflet și te fac să-ți adresezi întrebări, dar este și o poveste frumoasă de iubire, chiar dacă e tristă și dureroasă.
Încă de la prima carte publicată, la 28 de ani, Amintirea palidă a munților, autorul a obținut premii prestigioase în domeniul literaturii, iar în anul 2017 primește Premiul Nobel.
Să nu mă părăsești, din punctul meu de vedere, pare o hiperbolă a existenței umane. La început, cartea mi-a lăsat un gust de dramă, iar apoi, mișcându-mă prin labirintul din spatele cortinei, am descoperit o carte magistral scrisă despre destinele, luptele și speranțele oamenilor în viața de zi cu zi. Tot un fel de dramă. Negru pe alb, cartea ne spune povestea copiilor născuți în laboratoare pentru donarea organelor. Da, știu, nu este cea mai frumoasă sau optimistă carte, cum vă spuneam, citirea cărții lasă un gust amar, dramatic.
Am văzut, dincolo de povestea în sine, toate dilemele omenești. Frica de moarte sau smerenia în fața ei, dorul de libertate sau zbuciumul în temnițele pe care le ridicăm, definiția timpului atunci când riscă să se transforme în eternitate și iubirea, acest sentiment măreț care-și dorește să schimbe starea lucrurilor, să oprească timpul în loc și să transforme fiecare frică în speranță, fiecare limită în infinit, iar fiecare apus să fie ceea ce se întâmplă înaintea răsăritului.
Povestea celor trei prieteni care se conturează cu fiecare pagină e un mozaic de emoții și nimic nu pare să-i frângă mai mult decât viața lor scurtă, scopul existenței lor fiind acela de a dona organe.
Întrebările pe care și le pun personajele sunt întrebările care ne frământă pe majoritatea dintre noi: ce este destinul?, ce este iubirea?, ce este sufletul, timpul, care sunt valențele trecerii timpului, cum păstrăm clipă?
Această carte ți-ar plăcea dacă:
- preferi literatură scrisă într-un mod inteligent, cu o anumită încărcătură emoțională;
- romanele psihologice, spirituale sunt genul tău de lectură;
- nu te deranjează lipsa dialogului;
- ți-ar plăcea să citești o poveste de iubire altfel decât genul romance;
- dorești să descoperi un scriitor minunat.
Este o carte tulburătoare, o poveste emoționantă, care se digeră mai greu, dar autorul scrie într-un mod uluitor, cuvintele sale îți ajung la suflet și te fac să-ți adresezi întrebări, dar este și o poveste frumoasă de iubire, chiar dacă e tristă și dureroasă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu