Mai este loc pentru cărți în era digitală? Din experiența personală

  Într-o cultură a lumii virtuale e destul de greu să rămâi ancorat în realitate, e destul de greu să rămâi autentic, chiar dacă majoritatea oamenilor își propun să fie, în special, autentici, să fie ei înșiși.
În online depindem de ceilalți și ajungem să filtrăm atât de mult realitatea astfel încât să placă la cât mai multă lume, chiar dacă practic nu avem de câștigat din asta. Mă rog, iese victorios ego-ul nostru, care la fiecare nouă "realizare" și-o dorește pe următoarea.
Și toată această incursiune în online necesită TIMP! Eu am făcut un experiment timp de trei zile. De fiecare dată când voiam să verific din nou telefonul, după ce l-am verificat acum 10 minute, deschideam cartea să citesc. Am reușit astfel să termin o carte în 2 zile, plus cititul de seară bineînțeles. Asta că mă tot plângeam că abia seara pot și eu să mă apuc de citit.
  
Am realizat cât de mult pot să citesc în timpul zilei. În pauze. În timpul în care de obicei stau cu ochii în telefon.

Normal că nu e atât de ușor să transformi o activitate nouă într-un obicei. Necesită timp, dorință și efort psihic. Eu mi-am analizat propria experiență.  După ce am născut, am citit de cele mai multe ori în timpul nopții și acest fapt mi-a format în creier o teorie că cititul, ca ocupație, e o rutină nocturnă. Și când încercam să citesc în timpul zilei nu prea duceam la capăt nici o pagină. Mi-am zis drept justificare că seara e timpul meu pentru citit, când în casă e liniște,când pot să mă plimb prin țări străine savurând un ceai aromat și alte șmecherii.

 E drept că nu sunt omul care citește în gălăgie sau în transportul public. În acele momente nu sunt în conexiune cu evenimentele, personajele. Efectiv, pot să citesc câteva pagini, dar nu simt nimic. Nicio emoție. Nu sunt cititor, pur și simplu citesc ce scrie și atât. Fără să-mi doresc asta neapărat, una dintre urechi e tot timpul atentă la zgomotul din jur, nu pentru a asculta discuții, ci doar la zgomotul produs.  Și nu-mi place să citesc doar de dragul unei bife.

 Văd atât de multe profiluri pe Instagram care par să fie într-o competiție - cine citește mai multe cărți, cine citește primul noua apariție editorială, cine "se chinuie" cu cărți, dar nu se lasă etc. Și nu știu dacă această competiție îi ajută pe ei să devină cititori.

Totuși, eu am observat că pot să citesc într-o încăpere cu mai mulți oameni dacă fie mă retrag într-un colț, fie nu stăm față în față. E un teritoriu pe care eu îl delimitez între citit și ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Mă tot întrebam cum reușesc unii oameni să citească atât de multe cărți, să zicem într-o lună. Și uite acest mic experiment mi-a demonstrat că pot să citesc în două zile o carte pe care de obicei aș citi-o în patru - cinci zile.

 Până la urmă nu e vorba de numărul de cărți citite, ci de plăcerea din timpul lecturii, de momentele în care intri în pielea personajelor, de creșterea și cunoașterea personale și, nu în ultimul rând, de faptul că fiecare carte citită te îmbogățește spiritual, psihic și fizic și te ajută să te înțelegi mai bine prin prisma eroilor. De asemenea, unul dintre avantajele cititului e faptul că nu doar relaxează, dar cumva te face să uiți, pe moment, de griji și de rutină. 

Nu am descoperit America și nu o să vă spun ceva nou, dar timpul petrecut în online la care renunțăm în favoarea timpului petrecut în realitate face o diferență esențială în viețile noastre. Pentru că oricum tehnologiile fac parte din viețile noastre nu avem cum să le ignorăm, dar putem învăța să prioritizăm  timpul, activitățile noastre și efortul.  Eu am învățat lecții pe care le știam în acest experiment, dar pe care nu mi le demonstrasem și am ieșit dintr-o teorie care mă ținea captivă.

Sper că ți-a plăcut ceea ce ai citit. Revin curând, pregătesc un text despre obiceiuri de lectură pentru cititorii începători. Știi de ce? Pentru că fiecare om, iubitor de cărți sau nu, devine la un moment dat un cititor începător, doar că unul dintre ei abia pornește în călătoria cărților, iar celălalt porneșt într-o lume nouă, necunoscută până atunci, poate fi un autor nou sau pot fi altfel de cărți, inițial neobișnuite pentru gusturile sale livrești.

Dacă ai ajuns până aici cu cititul înseamnă că ai parte de un mare mulțumesc din partea mea! Mulțumesc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".