Povestea unei fantome!

       Moro şi Muro sunt doi ursuleţi mici, care locuiesc ĩntr-o pãdure luminoasã, ĩmpreunã cu pãrinţii.
Ei se joacã foarte mult ĩmpreunã. Se caţãrã unul peste altul, se rostogolesc, sar peste buturugile din curte. Cã-i noapte, cã-i zi, se joacã cu mult entuziasm.
De la o vreme, mama ursoaicã a observat cã puii ei intrã ĩn bârlog de ĩndatã ce se ĩntunecã. Numa' de curând, nu ştia cum sã-i ĩnduplece sã intre ĩn casã, seara, la culcare.
I s-a pãrut şi straniu cã ĩi spun ei sã treacã ea prima ĩn camerã şi sã aprindã lumina.

       Ĩntr-o zi i-a vãzut jucându-se de-a fantomele. Şi-au pus pe cap câte un prosop şi alergau prin curte. A lãsat borcanele cu miere, pe care le pregãtea pentru iarnã, şi le-a urmãrit jocul. A observat cã se jucau de-a fantomele, dar fiecare dintre ei ĩşi dorea sã joace rolul fantomei, nicidecum rolul celui speriat de fantome.

Se ţinea cu mâna la gurã sã nu-i iasã cuvintele la care se gãndea. Nicidecum nu trebuia sã le spunã cã fantomele sunt nişte invenţii ale copiilor mici, cã lor şi umbra unei crengi, ĩn negura nopţii, li se pãrea o fantomã. Și ea crezuse cândva, fiind un pui de urs, că există o vrăjitoare care zboară pe mătură.
Se gândi o vreme, iar seara, dupã ce au mâncat toţi plãcintã cu mãr şi biscuiţi cu miere, s-a dus ca de obicei sã-i adoarmã.
- Ĩn seara asta o sã vã spun o poveste mai specialã. O poveste pe care mi-a spus-o şi mie mama, bunica voastrã Mura.
     Moro şi Muro, cu blãniţele curate s-au aciuat ĩn jurul mamei, gata sã asculte din nou o poveste minunatã.
" Undeva, în mijlocul unei păduri luminoase, locuiau vreo zece familii de ursuleți. Toate bârlogurile erau unul lângă altul. Doar un singur bârlog se afla mai pe deal, la o distanță de celelalte căsuțe. În jurul acestui bârlog creșteau mulți copaci, era greu să-l zărești. 
Se spune că în acel bârlog locuia o familie de ursuleți, doar că acei ursuleți noaptea deveneau fantome.
Atunci când ursulețul cel mic și brun ieșea în curte să se joace, ceilalți pui de urs fugeau pe la casele lor. Ursulețul mic se întorcea acasă și plângea. Mama sa îl îmbrățișa tot timpul.

Într-o zi, mama acestui mic ursuleț, se așeză lângă el și îi spuse de ce ceilalți ursuleți fug de el.

" Tatăl tău iubește dansul, încă de când era un ursuleț așa mic și zglobiu ca tine. În copilărie el tot timpul dansa. Când a crescut mai mare, ceilalți urși din familia lui, i-au spus să caute să facă ceva specific bărbaților, nu femeilor.
El s-a lăsat de dans. Noi ne-am mutat în această pădure, am construit aici bârlogul și am sădit mulți copaci în jurul lui. Tatăl tău noaptea dansează. Ca să nu fie recunoscut își pune pe el un cearșaf și dansează până obosește. Urșii din vecinătatea noastră au observat acest lucru și au început să spună că noi suntem niște fantome pe timp de noapte.
- Dar de ce tata nu le spune că el dansează?
- Asta ar însemna să înceapă toată lumea să-l râdă că dansează ca o veveriță, în loc să taie lemne sau să repare acoperișul.
- Dar nu e corect așa, spuse micul ursuleț. Toată lumea trebuie să cunoască adevărul. Tu cum îmi spui mie tot timpul că adevărul este cel mai important, indiferent care-ar fi acesta!
Mama ursulețului nu a mai știut ce să spună, s-a simțit foarte nedreaptă cu propriul pui."
     Într-o duminică cu mult soare și cu ciripit de păsărele, trei ursuleți au ieșit din casa lor de pe deal și au mers în curtea comună, unde se odihneau celelate familii de urși.
Când au ajuns acolo, toți au vrut să se retragă pe la casele lor, dar s-au oprit la auzul cuvintelor rostite de ursulețul mic și blănos: "nu vă fie frică, noi nu suntem fantome!"
 Urșii s-au oprit și încet s-au apropiat de cei trei. Au făcut un cerc în jurul lor, iar tatăl ursulețului a început să danseze. Ursuleții au făcut un cerc și mai mare și-l priveau toți cu uimire, dar și cu admirație pe ursul dansator. Atunci când ursul și-a pus cearșaful pe cap, nimănui nu i-a fost frică de el.
În căteva clipe, toți au fost plini de curaj și au început să danseze, să râdă, să se îmbrățișeze. Cel mai fericit a fost ursulețul mic și brun pentru că ceilalți ursuleți au început să se joace cu el. 
Din acea zi, ursul dansator le făcea spectacol cu dans noilor săi prieteni, iar în căsuța mică și umbroasă se auzeau întotdeauna glasuri de ursuleți veseli și fericiți."

Moro și Muro au adormit zămbitori în poala mamei lor. Chiar a doua zi au început să se joace de-a fantomele, doar că nimănui nu-i era frică să fie în rolul celui speriat de fantome.
 Ei au înțeles că fantomele pot fi vesele, că adevărul este cel mai important și că  aparențele de cele mai multe ori sunt înșelătoare!
sursa foto: pixabay

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"