Lecții de magie / Elizabeth Gilbert / O comoară

    Am savurat această carte ca pe un sărut din anii adolescenței - pe furiș, cu poftă, entuziasm și credința că iubirea aceea va dura toată viața. E un sentiment pe care tot mai rar îl simt în ultimul timp. Înainte eram atât de încrezută că nimic nu mă mai poate mira în această viață. O idee absolut greșită, evident. Viața e o mirare continuă și un șir infinit de curiozități. E minunat că am ajuns să-mi schimb dictonul vieții. Modestă sunt, dar totuși sunt mândră de progresul meu.
Nu vreau să sune orgolios, dar adevărul e că sunt convinsă că am un dar de la Dumnezeu, dar am și foarte mulți taracani în cap care-mi spun că nu sunt talentată la nimic, sunt plină de îndoieli și frustrări, ceea ce fac nu aduce nimic nou sub soare și bla bla bla! Și cu cine credeți că țin eu? De râs și de plâns😭. Normal că sunt fidelă taracanilor mei, adevărul e că au avut de multe ori dreptate, dar mai presus de toate astea, așa mi-am dorit eu să cred. Justificarea perfectă pentru fiecare lucru nefăcut sau pentru fiecare eșec.

"Dacă-ți aperi neajunsurile, rămâi cu ele."

Aș putea să scriu că această carte a venit într-un moment în care creativitatea mea sărea gardul ogrăzii noastre și lectura ei m-a salvat, dar nu așa stau lucrurile. O să ies din turmă și o să spun adevărul meu. Eu întotdeauna am stat bine la capitolul creativitate. Nu e o lipsă de modestie, chiar așa stau lucrurile. Drept că de multe ori am fost etichetată drept "o ciudată" sau "nu cu toate la casa ei". Ceea ce mi-a afectat încrederea în sine și respectiv tot ce încercam să fac era să fiu cât mai convenabilă, să mă pliez pe tiparul omului "normal". Ok, nu despre asta vreau să scriu.

  Această carte e ca un "picior în fund", care te împinge spre calea vocației tale, mai ales pentru cei leneși, fricoși și cu o sută de îndoieli pe minut, ca mine. 

"Cu toții știm că frica e un cimitir unde visele noastre se duc și pier în căldura dogoritoare a soarelui."

Cine nu și-a văzut visele făcute praf măcar o dată? Așa e construită lumea. Oamenii nu s-ar dezvolta, nu ar învăța perseverența,nu ar obține experiență dacă toate ar ieși din prima. Doar că...sunt oameni care încearcă iar și iar, cei curajoși și îndrăzneți, pe care eu îi admir, și sunt cei ca mine, pe care fiecare vis neîmplinit mă face mai fricoasă și mai neîncrezătoare.

Am citit această carte, dar mi-a rămas impresia că am avut-o alături pe Elizabeth Gilbert și în timp ce ne beam noi cafeaua pe canapeaua mea bej cu urme de pix, ea îmi spunea povestea ei. Cu un curaj nebun și o sinceritate debordantă, care nu pare un act de curaj, ci un fel de a fi, de a privi lucrurile; îmi povestea despre eșecurile pe care le-a avut, așa ca în treacăt; despre toate dățile în care a fost refuzată de redactori, edituri și avea în voce acea încredere că mai devreme sau mai târziu  lucrurile se vor aranja de la sine. Și eram oarecum reticentă la umorul presărat în cuvintele ei fermecate, dar ușor ușor mi-am dat seama că e o calitate minunată pe care o deține autoarea.
S-a uitat în ochii mei și mi-a spus:

"Există-n viață o regulă simplă și generoasă, potrivit căreia, dacă exersezi ceva, devii cu timpul tot mai bun la acel ceva."

"Dă-i minții tale o treabă de făcut, altminteri o să găsească singură ceva și s-ar putea să nu-ți placă treaba pe care a scornit-o."

Despre ce este cartea?

Despre creativitate și modul de a privi lumea prin prisma creativității. Despre cum fiecare dintre noi are o comoară ascunsă și doar cei care o explorează se pot bucura din plin de ea.

Despre frică - veșnica bubă a oamenilor. Despre cum frica nu apare întotdeauna pentru a ne proteja, deseori ea vine la noi ca o provocare. Un fel de care pe care. Despre modul sănătos de a privi frica și de a o transforma chiar într-un tovarăș de discuție.

Despre perseverență! Mama tuturor reușitelor. Despre cum lipsa încrederii personale și lipsa perseverenței ne pot lipsi de cele mai frumoase lucruri pe care le putem face.

Despre încredere și susținere!

Despre pasiune. Scrisul sau oricare altă formă de creativitate nu sunt (doar) un mod de a câștiga bani, de a aduna like-uri, followeri, e ceea ce facem din tot sufletul nostru, ceea ce ne aduce satisfacție sufletească, ceea ce ne împlinește.

Despre încântare și curiozitate. Singura formă de a te simți veșnic viu, acolo, în cămară sufletului, e curiozitatea cu care privim lucrurile, încântarea, recunoștința pentru tot ce avem, nu neapărat material, pentru darul nostru și dorința de a descoperi ceva nou în fiecare zi (o carte, un autor, un pictor, un cântec).

E o carte potrivită pentru fiecare dintre noi, nu neapărat pentru cei ce vor să scrie, pentru că marea lecție a acestei cărți nu este cum să scrii o carte de succes, ci cum să-ți găsești vocația, cum să rămâi tu dincolo de refuzuri, etichetări, eșec, cum să adaugi umor situațiilor din viață. 

Aproape toată cartea e subliniată cu creionul, dar totuși cea mai minunată frază pentru mine rămâne a fi ceea ce mi-a spus la plecare Elizabeth Gilbert, după ce ne-am băut cafeaua:

"Și mai periculos de-atât, o astfel de gândire pornește de la premisa că dacă nu poți câștiga atunci nu merită să mai joci. Însă cum rămâne cu vocația? Cu dragostea? Cu strania comuniune dintre uman și miraculos? Cu credința? Cu bucuria tăcută de a face pur și simplu niște lucruri și de a le împărtăși apoi cu alții, cu inima deschisă și fără să aștepți nimic."

Ne-am îmbrățișat multe minute în șir și ne-am urat până la noi întâlniri. Cu cărți amândouă!


Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Putem prieteni și acolo. Țin să-ți mulțumesc pentru vizită!