"Pădurea întunecată" - drumul spre noi înșine

          La un moment dat începi să-ți adresezi niște întrebări și răspunsul lor te pregătește de o călătorie...spre tine. Te uiți altfel la tot ce se întâmplă în jurul tău, îți revizuiești valorile, ți se inversează prioritățile și ajungi să pui preț pe sentimente, pe emoții, pe clipe, pe oameni. În fine, îți dorești să te cunoști. De parcă atâția ani, tu și tu ați fost doi străini. De parcă altcineva a fost în trupul tău. Altcineva a vorbit în locul tău. 
        Jules Epstein, un avocat celebru, bogat, în vârstă de 68 de ani se simte sufocat de propria viață. De plinul ei exterior. Și pustiit de golul sufletesc. Divorțează de soția sa, își donează aproape toată averea și pleacă în Israel, locul unde s-a născut și a copilărit. Avea senzația că acolo a rămas întotdeauna. Și acolo avea să se regăsească.
Nicole, care poate fi însăși autoarea, este o romancieră de 39 de ani, în plină criză existențială și profesională, care hotărăște să plece în Israel, țara în care s-a născut și a copilărit, în căutarea inspirației, dar mai ales a propriului sine.
"Dormeam prost de săptămâni întregi. Munca mea nu dădea roade, și asta mă făcea să mă simt permanent neliniștită. Dar dacă scrisul meu era un fel de corabie care se scufunda, peisajul mai larg - marea în care începusem să simt că orice vas pe care încercam să navighez avea să se scufunde în cele din urmă - era căsnicia mea, în destrămare. Eu și soțul meu ne îndepărtasem mult unul de celălalt. Eram atât de devotați copiilor noștri, încât distanța tot mai mare dintre noi a putut fi la început scuzată, apoi mascată de toată dragostea și atenția care erau mereu prezente în casa noastră."

În călătoria lor, fiecare dintre aceste două personaje, descoperă cât de mult s-au înstrăinat de esența lor. Cât de departe de ei era propria persoană. Mai mult decât atât, ele realizează, fiecare în felul său, că toată dedicația și energia lor s-au îndreptat spre alte lucruri. Nu atât de importante. Aproape deloc relevante. Într-un mod absolut paradoxal, această inconștiență a adus seninătatea, conștiența. Chiar dacă parcurgeau pădurea întunecată.
Nicole Krauss, autoarea, într-un mod rafinat și inteligent, oferă romanului idei psihologice, filozofice, existențiale, biblice care fac din poveste o parabolă a cunoașterii de sine.
Amintirile din copilărie devin mai mult decât amintiri, ele obțin voce și transmit mesaje.
"Voiam să plac. De când eram mică, am înțeles necesitatea de a fi cuminte și de a face tot ce-mi stă în puteri pentru ca părinții mei să fie mândri de mine. Nu știu să fi cercetat vreodată cu adevărat ce se ascundea dincolo de necesitate, altceva decât că acoperea o gaură prin care altfel se putea revărsa întunericul, un întuneric care amenința mereu să-i soarbă pe părinții mei. Dar, deși aduceam acasă mormane de distincții și îmi umpleam părinții de mândrie, detestam această povară și eforturile pe care le cerea și știam prea bine cum mă îngrădea."
Nicole, personajul, dar și autoarea, este îndrăgostită de opera lui Kafka, de viața lui și în carte sunt o mulțime de detalii despre viața acestui filozof ceh, care a visat întotdeauna să se mute în Palestina. N-am citit nimic de Kafka, dar am aflat din carte detalii biografice impresionante. Despre moartea lui falsă și mutarea în Israel sub alt nume, despre operele sale fără sfârșit niciuna, despre relația dificilă dintre Kafka și tatăl său.
Epstein este atras de idei spirituale despre Dumnezeu, despre puterea credinței.
"Sufletul este o mare în care înotăm. Nu are mal de partea aceasta, și doar în depărtare, de partea cealaltă, este un mal, iar acesta este Dumnezeu."
      Pădurea întunecată este întâlnirea cu propriul sine. Pădurea care crește în noi. În mințile noastre. În sufletele noastre. În trupurile noastre. Pădure care ascunde un adevăr atât de simplu și totodată, atât de greu de înțeles. Simțim stări de anxietate, acționăm inconștient, trăim în străinătate cu noi înșine nu din întâlnirea cu ceva nou și străin, "ci mai degrabă cu ceva familiar și vechi, de care mintea s-a înstrăinat prin procesul reprimării. Ceva ce ar fi trebuit să fie ascuns, dar a ieșit la lumină", idei din teoriile lui Freud.
Nu e o lectură ușoară, dar e o carte minunată și unică despre cunoaștere de sine, despre condiția de mamă, de tată, de soț, de soție. O lectură magnifică despre viață și modul în care o trăim.

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Putem prieteni și acolo. Țin să-ți mulțumesc pentru vizită!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".