"Când înflorește liliacul"

      "Când înflorește liliacul" 
           de Martha Hall Kelly

     "Când înflorește liliacul" este o carte  bazată pe fapte reale, petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial.
     Lectura acestei cărți m-a făcut să fiu recunoscătoare pentru timpurile pe care le trăiesc, pentru pâinea de pe masă, pentru apa pe care o consum, pentru tot ce am.
...și totodată, mi-a sfâșiat sufletul cu toate ororile povestite în carte,  pe care le-au trăit  bunicii noștri, străbunicii,  părinții noștri. M-am întrebat oare de ce le cerem atât de multă socoteală predecesorilor noștri pentru toate tristețile noastre? De acolo nimeni nu s-a mai întors întreg, iar rănile adânci și coșmarurile nocturne le-au smuls din suflete mare parte din frumusețea vieții.
    Este povestea a trei femei, necunoscute între ele, dar destinul cărora ajunge să se intersecteze la un moment dat. Pentru totdeauna.
De fapt, este povestea întregii omeniri...
Caroline Ferriday este o fostă actriță celebră, care a părăsit lumea filmului și s-a angajat la Consulatul francez în Statele Unite și și-a dedicat viața ajutând copii orfani, emigranții, oamenii rămași în viață după război.
Kasya este o tânără de 17 ani, care face parte dintr-o asociație de cercetașe din Polonia până în momentul în care este prinsă de ofițerii germani și dusă într-un lagăr de concentrare împreună cu mama și sora sa.
Herta este medic chirurg, care ajunge să muncească într-un lagăr de concentrare din timpul celui de-al doilea război mondial.

Kasya povestește întâmplările care se petreceau în lagărul de concentrare de la Ravensbruck, despre bătăile și umilințele la care erau supuse, despre foametea pe care o îndurau și despre durerea care le sfâșia sufletele în fiecare clipă, rupându-le în bucăți cele mai mici speranțe.
Kasya și sora sa, împreună cu alte zeci de deținute, sunt supuse unor operații oribile, care le distruge complet, atât fizic cât și psihic.
Se spune că în timpul unei lupte, un prieten de-al lui Hitler a fost rănit grav la picior, iar medicii nu au putut să-l salveze.
Hitler a fost foarte revoltat de această pierdere și a considerat medicii ca fiind vinovați, pentru că operația nu a fost făcută cu sulfamidă.
Pentru a-i demonstra contrariul, în lagăre au început operațiile secrete cu sulfamidă, operații groaznice, pe picioare sănătoase, iar multe dintre fetele operate au murit.
M-am întrebat adesea dacă Hitler s-a gândit vreodată la toată suferința pe care a provocat-o. Dacă s-a gândit vreodată că așa cum l-a durut pierderea prietenului său, ce făcea omenirea cu pierderea întregii familii, copiii care erau despărțiți de mame?
Caroline Ferriday, un personaj care a existat cu adevărat, a contribuit enorm ca acele femei să revină cât de cât la un ritm normal de viață. Multe dintre ele au fost supuse unor intervenții chirurgicale care le-au redat înapoi mersul obișnuit, le-au luat durerile pe care le simțeau și au fost consultate de psihologici, doar că fiecare sunet de tren reînvia frica și furia, fiecare tunet de ploaie readucea spaima pe care au simțit-o și fiecare libertate pe care-au obținut-o țările, după cel de-al doilea război mondial, nu le-au adus și lor libertate. Existența lor fiind mereu o frică, un coșmar care revine în fiecare noapte. 
Herta a fost judecată la 25 de ani privațiune de libertate, dar a fost eliberată peste 5 ani, după care a început să activeze iarăși în calitate de medic, într-un sătuc din Germania. A fost recunoscută de o deținută și peste câțiva ani i-a fost retrasă licența, dar nu și vina, din păcate.

"Când am coborât din tren la Furstenberg, pe același peron pe care pășiseră și Doamnele din Ravensbruck, a fost un moment ireal. Am mers pe jos, împreună cu fiul meu, pe același drum pe care fuseseră obligate să meargă și prizonierele, și în fața noastră s-a ivit lagărul. Poarta de metal de la intrare și șirul de barăci au dispărut, dar zidul masiv este încă în picioare. Crematoriul se vede și astăzi, iar locul unde se afla camera de gazare, un fost atelier de pictură transformat, acum demolat este încă acolo. La fel și zidul de execuție."
(fragment din călătoria autoarei în acele locuri, în prezent).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".