Primăvară în noiembrie
Mă plimb pe drumul plin de praf și mă uit în depărtare. Nu văd nimic altceva în jurul meu, dar pare că mă uit insistent spre ceva. Cobor două trepte vechi și mă opresc. Să merg mai departe înseamnă să mă las pradă gândurilor mele, iar pașii mei mă vor duce la el. Acolo unde și mintea mea se plimbă. În brațele lui puternice, dar reci. Privindu-i ochii mari, dar goi, adulmecându-i parfumul scump, dar străin.
Dac-aș merge acolo, nu înseamnă că l-aș ierta, ci că mi-aș face rău cu mâna mea, dar inima mea nu înțelege. Bolnavă de dorul lui, mă duce în locul unde lacrimile mele au format un lac, unde amintirea noastră e dată uitării, unde eu nu mai sunt așteptată.
Cobor încă două trepte și mă împiedic. Ating pământul și-l mângâi. E rece în noiembrie. E și el un noiembrie, iar eu iubesc primăvară.
Întorc spatele tuturor gândurilor mele și ridic cele 4 scări atinse de vreme.
Mi-e frig. Nu știu, o fi de la abandonarea propriilor gânduri, reci și grele, o fi de la acel noiembrie, care m-a încălzit mai târziu cu dorința unei primăveri.
Nu întotdeauna e vorba de destin. Uneori, să întorci spatele unei ierni arctice înseamnă să trăiești o nouă primăvară!!!
Sursa foto Pixabay
Dac-aș merge acolo, nu înseamnă că l-aș ierta, ci că mi-aș face rău cu mâna mea, dar inima mea nu înțelege. Bolnavă de dorul lui, mă duce în locul unde lacrimile mele au format un lac, unde amintirea noastră e dată uitării, unde eu nu mai sunt așteptată.
Cobor încă două trepte și mă împiedic. Ating pământul și-l mângâi. E rece în noiembrie. E și el un noiembrie, iar eu iubesc primăvară.
Întorc spatele tuturor gândurilor mele și ridic cele 4 scări atinse de vreme.
Mi-e frig. Nu știu, o fi de la abandonarea propriilor gânduri, reci și grele, o fi de la acel noiembrie, care m-a încălzit mai târziu cu dorința unei primăveri.
Nu întotdeauna e vorba de destin. Uneori, să întorci spatele unei ierni arctice înseamnă să trăiești o nouă primăvară!!!
Sursa foto Pixabay
Comentarii
Trimiteți un comentariu