Am învățat să fiu femeie...

Am învățat să devin femeie...
... atunci când am suferit prima dată din iubire, chiar dacă cei mari spuneau că e o copilărie să plângi pentru băieți.
Am învățat să fiu femeie atunci când am făcut cunoștință cu dezamăgirea, de orice fel, de la oameni până la mine însămi.
Am învățat să fiu femeie atunci când am trădat, pentru că gustul propriei trădări a născut în mine compasiune, dorința de a fi aproape, de a fi mai bună.
Am învățat să fiu femeie atunci când am fost geloasă și mi-am dorit din tot sufletul să fiu frumoasă. Cu unghiile curate, cu părul spălat, cu bretelele sutienului curate, cu zâmbetul pe chip.
Am învățat să fiu femeie atunci când în semn de protest în fața propriei lașități m-am tuns băiețește. Atunci am învățat să merg cu capul sus, indiferent de imperfecțiunile mele.

Am învățat să fiu femeie atunci când am călcat în picioare prietenii. Atunci am înțeles cât de mult doare să pierzi oameni. Am devenit mai conștientă.
Am învățat să fiu femeie atunci când m-am târât din mlaștina unei iubiri bolnave, care m-a dus în pragul unei depresii. Atunci am înțeles ce este iubirea. Am înțeles de ce m-am plimbat de-a lungul coridorului iubirii imposibile. Ca să fiu fericită.
Am învățat să fiu femeie atunci când seară de seară, lăsăm măștile fericirii pe dulapul alb din baie și mă luptam cu singurătatea. Atunci am învățat să aștept. Să cred. Să sper. Să iert. Să mă iubesc.
Am învățat să fiu femeie atunci când în poșeta mea au apărut rujurile, rimelul, pudra. De bună calitate. Am știut că sunt valoroasă. Am înțeles că cea mai importantă persoană din viața mea sunt eu. Am înțeles că grija de sine e mai mult decât rutină. E frumusețe. E unicitate. E acceptare.
Am învățat să fiu femeie atunci când am înțeles cât de importanți sunt oamenii. Cât de mult contează să selectezi. Să trăiești conectat la viață.
Am învățat să fiu femeie atunci când am înțeles ce este libertatea. Și am început să dansez. Cu draperiile netrase, în văzul oricui ar fi trecut prin fața geamului meu. Pentru că mi-a păsat de mine. Nu de părerea celorlalți. Pentru că am început să mă iubesc pe mine. Să-mi dau voie să fiu. Să-mi dau voie să port rochii scurte sau decoltate, buzele roșii și părul pe spate. Pentru că viața mea e despre mine. E drept că mi-a luat mulți ani această lecție. Dar dorința de a crește, de a cunoaște sunt ca un orgasm.
Am învățat să fiu femeie atunci când am avut din nou încredere în bărbați. Atunci mi-am deschis inima spre iubire.
Am învățat să fiu femeie atunci când îmi curgeau lacrimile în biroul oficiului stării civile. Nu-mi păsa de machiaj. Am iubit acele lacrimi pentru că ele erau dovada că omul potrivit se află în dreapta mea. Am iubit acele emoții răscolitoare.
Am învățat să fiu femeie atunci când am adus pe lume doi copii. Atunci am înțeles că sunt puternică. Sunt unică. Am simțit iubirea lui Dumnezeu. Am știut că a fost întotdeauna alături de mine.
Am învățat să fiu femeie în fiecare zi din viața mea. Și vreau să învăț în continuare. Să fiu femeie. Să fiu sănătoasă. Să fiu fericită. Să fiu iubită. Să iubesc. Să cred. Să visez. Să zâmbesc. Să trăiesc.

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Putem prieteni și acolo. Țin să-ți mulțumesc pentru vizită!