Dragă soție
Mai ții minte lacrimile pe obraz din oficiul stării civile sau pe cele de la dezbrăcarea miresei? Mai ții minte cum făceai duș de trei ori pe zi și-ți schimbai hainele de cinci ori înainte să ieși cu el în oraș?
Mai ții minte momentul când ți-a pus inelul pe deget și ți-a zâmbit emoționat, de parcă toată lumea erați doar voi doi, iar dansul mirilor a fost ceva numa' bun pentru lacrimile părinților voștri?
Mai ții minte cum se adunau toți fluturașii lumii la tine în burtă atunci când erai acoperită de privirea lui ca pământul de zăpadă, pe timp de iarnă?
Poate a trecut un an de la căsătorie, poate cinci, poate douăzeci, dar simți cât de mult s-au schimbat lucrurile. Ajungi să te întrebi dacă alegerea ta n-a fost o greșeală, mai ales că, în zilele noastre, se vehiculează atât de mult texte gen "leapădă-l", "cunosc atâtea mame care-și cresc singure copiii", "nu ești tu nici ultima nici prima divorțată".
Și nimeni nu-ți spune că se mai întâmplă să fie și zile cu furtună, cu ploi torențiale care se revarsă din ochii tăi triști, cu gânduri negre care abia mai încap în mintea ta, cu cuvinte grele care se rostogolesc între voi și se lovesc de amintirile frumoase, transformându-le într-o artilerie periculoasă.
Sunt căsătorită de aproape șase ani. În acești șase ani m-am gândit să divorțez de vreo șaizeci de ori, iar de șase sute milioane de ori am fost cea mai fericită femeie, soție de pe pământ.
În acești șase ani am făcut schimb de informații referitoare la căsnicie mai mult cu prietenele decât cu soții noștri și tăcerea care cădea între noi, soț și soție, ca o cortină neagră pe scenă, a ucis mai mult decât ar fi trebuit. Pentru că existau motive adevărate în spatele tăcerii care inventa în noi argumente.
Dragă soție, eu știu că ai obosit de șosetele lăsate lângă pat, de masa plină cu firimituri, de părerea lui străină de a ta, de berile pe care le soarbe în fiecare joi cu prietenii, de faptul că nu te-nțelege dintr-un cuvânt și trebuie să-i dai o sută de cuvinte explicație.
Dragă soție, știu că ai obosit să stai câte-o oră, două deasupra aragazului, să ieși zilnic cu copiii la plimbare, să cari pachete de la magazin, să te cerți pe telecomandă pentr-un "amărât de fotbal, mare treabă că joacă Barsa, tare mă interesează pe mine Messi".
Dragă soție, te cred că te irită încetineala lui și faptul că are tot timpul din lume atunci când de fapt e vorba de trei minute, sunt lângă tine atunci când plângi noaptea în pernă în timp ce el privește "nenorocitul de Champions League" că doar ar putea petrece cu tine acest timp. Știu că nu dormi când se termină Champions League și el se culcă lângă tine, dar te prefaci că dormi ca să te răzbuni cumva pe el.
Oh! Cât de tare-aș vrea și eu în fiecare dimineață cafeaua în pat, iar alături un pahar cu o floare în el, o vacanță la Maldive o dată în trei luni, terapie de shopping în fiecare sâmbătă.
Dar e și el OM! Are și el probleme și deadline-uri la muncă, este și de el uneori nemulțumit șeful, a obosit și el de veșnica ta cicăleală și are și el un hobby, fotbalul, la fel cum ai și tu unu, care-ți fură timp din timpul somnului.
Nu se coboară el așa de adânc în țara gândurilor tale, dar ai ai putea să-i spui ce șimți. Nu cum e el, ci cum te face să te simți pe tine în anumite situații. Numindu-l în fel și chip nu se rezolvă problema, ci se agravează. Are și el o stimă de sine, chiar dacă pare mai rațional, e la fel de emotiv și ușor impresionabil asemenea copilului vostru.
Ați obosit amândoi, iar oboseala e cel mai fertil loc pentru scandaluri, dar este ceva între voi mai puternic decât orice pe lumea asta. Iubirea...
Pare că nu mai e loc de ea după atâta timp și ceartă, dar exact în aceste momente e importantă. E foarte simplu să iubim atunci când primim flori, jurăminte, cadouri, cafea în pat, dar iubirea adevărată se manifestă pe timp de criză.
Sunt multe cazuri care nu au sorți de izbândă, dar sunt și mai multe cazuri care doar par să nu aibă sorți de izbândă.
E nevoie de efort, de DIALOG, de îmbrățișări și de empatie. Nu-s toate ciorile atâ de negre precum par.
O căsătorie nu e numai soare, sunt și clipe întunecate, iar prima piedică nu înseamnă sfârșit. Fiecare piedică este de fapt un nou început.
Nu te mai chinui gândindu-te la toate "nedreptățile" pe care ți le face. Ești ceea ce gândești.
Amintește-ți de primul sărut, de prima ținere de mână, de prima înghețată împărțită la doi, de primul dans, de dorința de a-și împărți viața cu tine.
Gândurile cresc oameni.
Și...parcă n-aș vrea să spun pentru că sunt și eu femeie, soție care s-a gândit de multe ori să divorțeze, dar o să spun totuși...ai și tu partea ta de vină. Asta nu înseamnă că trebuie să vă așezați și să măsurați cine e mai vinovat, asta înseamnă să vă ridicați și să porniți prin ploaie ținându-vă de mână și păstrând iubirea!
Asta n-o să pună capăt certurilor, ci o să ne ajute să clădim relația noastră. S-o clădim nu să așteptăm să se clădească. Așteptând să se clădească, ea de fapt se ruinează.
Sursa foto Pixabay
Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită
Mai ții minte momentul când ți-a pus inelul pe deget și ți-a zâmbit emoționat, de parcă toată lumea erați doar voi doi, iar dansul mirilor a fost ceva numa' bun pentru lacrimile părinților voștri?
Mai ții minte cum se adunau toți fluturașii lumii la tine în burtă atunci când erai acoperită de privirea lui ca pământul de zăpadă, pe timp de iarnă?
Poate a trecut un an de la căsătorie, poate cinci, poate douăzeci, dar simți cât de mult s-au schimbat lucrurile. Ajungi să te întrebi dacă alegerea ta n-a fost o greșeală, mai ales că, în zilele noastre, se vehiculează atât de mult texte gen "leapădă-l", "cunosc atâtea mame care-și cresc singure copiii", "nu ești tu nici ultima nici prima divorțată".
Și nimeni nu-ți spune că se mai întâmplă să fie și zile cu furtună, cu ploi torențiale care se revarsă din ochii tăi triști, cu gânduri negre care abia mai încap în mintea ta, cu cuvinte grele care se rostogolesc între voi și se lovesc de amintirile frumoase, transformându-le într-o artilerie periculoasă.
Sunt căsătorită de aproape șase ani. În acești șase ani m-am gândit să divorțez de vreo șaizeci de ori, iar de șase sute milioane de ori am fost cea mai fericită femeie, soție de pe pământ.
În acești șase ani am făcut schimb de informații referitoare la căsnicie mai mult cu prietenele decât cu soții noștri și tăcerea care cădea între noi, soț și soție, ca o cortină neagră pe scenă, a ucis mai mult decât ar fi trebuit. Pentru că existau motive adevărate în spatele tăcerii care inventa în noi argumente.
Dragă soție, eu știu că ai obosit de șosetele lăsate lângă pat, de masa plină cu firimituri, de părerea lui străină de a ta, de berile pe care le soarbe în fiecare joi cu prietenii, de faptul că nu te-nțelege dintr-un cuvânt și trebuie să-i dai o sută de cuvinte explicație.
Dragă soție, știu că ai obosit să stai câte-o oră, două deasupra aragazului, să ieși zilnic cu copiii la plimbare, să cari pachete de la magazin, să te cerți pe telecomandă pentr-un "amărât de fotbal, mare treabă că joacă Barsa, tare mă interesează pe mine Messi".
Dragă soție, te cred că te irită încetineala lui și faptul că are tot timpul din lume atunci când de fapt e vorba de trei minute, sunt lângă tine atunci când plângi noaptea în pernă în timp ce el privește "nenorocitul de Champions League" că doar ar putea petrece cu tine acest timp. Știu că nu dormi când se termină Champions League și el se culcă lângă tine, dar te prefaci că dormi ca să te răzbuni cumva pe el.
Oh! Cât de tare-aș vrea și eu în fiecare dimineață cafeaua în pat, iar alături un pahar cu o floare în el, o vacanță la Maldive o dată în trei luni, terapie de shopping în fiecare sâmbătă.
Dar e și el OM! Are și el probleme și deadline-uri la muncă, este și de el uneori nemulțumit șeful, a obosit și el de veșnica ta cicăleală și are și el un hobby, fotbalul, la fel cum ai și tu unu, care-ți fură timp din timpul somnului.
Nu se coboară el așa de adânc în țara gândurilor tale, dar ai ai putea să-i spui ce șimți. Nu cum e el, ci cum te face să te simți pe tine în anumite situații. Numindu-l în fel și chip nu se rezolvă problema, ci se agravează. Are și el o stimă de sine, chiar dacă pare mai rațional, e la fel de emotiv și ușor impresionabil asemenea copilului vostru.
Ați obosit amândoi, iar oboseala e cel mai fertil loc pentru scandaluri, dar este ceva între voi mai puternic decât orice pe lumea asta. Iubirea...
Pare că nu mai e loc de ea după atâta timp și ceartă, dar exact în aceste momente e importantă. E foarte simplu să iubim atunci când primim flori, jurăminte, cadouri, cafea în pat, dar iubirea adevărată se manifestă pe timp de criză.
Sunt multe cazuri care nu au sorți de izbândă, dar sunt și mai multe cazuri care doar par să nu aibă sorți de izbândă.
E nevoie de efort, de DIALOG, de îmbrățișări și de empatie. Nu-s toate ciorile atâ de negre precum par.
O căsătorie nu e numai soare, sunt și clipe întunecate, iar prima piedică nu înseamnă sfârșit. Fiecare piedică este de fapt un nou început.
Nu te mai chinui gândindu-te la toate "nedreptățile" pe care ți le face. Ești ceea ce gândești.
Amintește-ți de primul sărut, de prima ținere de mână, de prima înghețată împărțită la doi, de primul dans, de dorința de a-și împărți viața cu tine.
Gândurile cresc oameni.
Și...parcă n-aș vrea să spun pentru că sunt și eu femeie, soție care s-a gândit de multe ori să divorțeze, dar o să spun totuși...ai și tu partea ta de vină. Asta nu înseamnă că trebuie să vă așezați și să măsurați cine e mai vinovat, asta înseamnă să vă ridicați și să porniți prin ploaie ținându-vă de mână și păstrând iubirea!
Asta n-o să pună capăt certurilor, ci o să ne ajute să clădim relația noastră. S-o clădim nu să așteptăm să se clădească. Așteptând să se clădească, ea de fapt se ruinează.
Sursa foto Pixabay
Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită
Comentarii
Trimiteți un comentariu