Cea mai bună mamă de pe toată planeta

    Mama a avut o copilărie grea. Când a avut șapte ani, a rămas fără mamă, iar acea durere e ca o mantie care-i îmbracă sufletul pe dinăuntru. Dar mama a lăsat totuși, nici ea nu știe exact în ce moment, să se transforme durerea aceea chinuitoare în dor. Dorul fără margini, fără formă, doar brodat cu iubire, i-a dăruit mamei speranța.
     La șapte ani s-a transformat din sora fraților mai mici în mama lor. I-a dus în brațe, le-a alinat plânsul, i-a dus la grădiniță, le-a pregătit mâncare și i-a iubit fără frontiere. Și îi iubește fără frontiere.
Pentru că n-a avut timp să fie copil, să-și trăiască copilăria, n-a avut timp nici să viseze. Dar într-o zi și-a dorit o păpușă-bebeluș cu care să se joace. Pe de-o parte, să continue să fie mamă, pe de altă parte, să-și aline dorul de mama.

Timp de șapte ani mama și-a țesut doar un singur vis: păpușa-bebeluș, de dimensiunea unei palme.
Îmi închipui că a pierdut acel vis prin colțurile casei părintești și n-a mai îndrăznit să-și croiască altele de teama pierderii. Oricum, ce-a avut mai drag pierduse deja.
În clasa a noua, la sărbătoarea de anul nou de la școală, mama a primit o păpușă-bebeluș. L-a luat acasă și când toate luminile s-au stins, iar pe geam licărea raza lunii, mama și-a privit visul îndeplinit și și-a zis că e prea mare pentru acest vis mic.
Când mama mi-a povestit întâmplarea, mi-a spus să nu încetez niciodată să visez. Să nu mă limitez doar la unul singur.
Și niciodată n-am încetat să visez. Și-mi încurajez copiii să viseze și ei. Ieri, când băieții se uitau la desene animate, mi-au arătat o parcare imensă și mi-au zis c-o vor. De parcă n-ar avea destule, m-am gândit. Și fix când să le zic și lor la ce mă gândesc, mi-am amintit de povestea mamei mele. Și le-am spus: "e foarte frumoasă, mare și colorată. Transformați imaginea ei în vis". "Și o să se împlinească?", mă întreabă ei super-mega-tare-entuziasmați. "În viață totul e posibil. Important să nu încetați să credeți."
Și mi-au zâmbit. Poate ei au crezut că noi o să cumpărăm într-o zi acea parcare, dar eu i-am lăsat să viseze.
     Schilodită de atâtea pierderi, speranța din sufletul mamei a reînviat în fiecare zi de când a devenit mamă! De patru ori mamă. Cea mai bună mamă!!!❤️❤️❤️

Sursa foto Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".