Cea mai bună mamă de pe toată planeta

    Mama a avut o copilărie grea. Când a avut șapte ani, a rămas fără mamă, iar acea durere e ca o mantie care-i îmbracă sufletul pe dinăuntru. Dar mama a lăsat totuși, nici ea nu știe exact în ce moment, să se transforme durerea aceea chinuitoare în dor. Dorul fără margini, fără formă, doar brodat cu iubire, i-a dăruit mamei speranța.
     La șapte ani s-a transformat din sora fraților mai mici în mama lor. I-a dus în brațe, le-a alinat plânsul, i-a dus la grădiniță, le-a pregătit mâncare și i-a iubit fără frontiere. Și îi iubește fără frontiere.
Pentru că n-a avut timp să fie copil, să-și trăiască copilăria, n-a avut timp nici să viseze. Dar într-o zi și-a dorit o păpușă-bebeluș cu care să se joace. Pe de-o parte, să continue să fie mamă, pe de altă parte, să-și aline dorul de mama.

Timp de șapte ani mama și-a țesut doar un singur vis: păpușa-bebeluș, de dimensiunea unei palme.
Îmi închipui că a pierdut acel vis prin colțurile casei părintești și n-a mai îndrăznit să-și croiască altele de teama pierderii. Oricum, ce-a avut mai drag pierduse deja.
În clasa a noua, la sărbătoarea de anul nou de la școală, mama a primit o păpușă-bebeluș. L-a luat acasă și când toate luminile s-au stins, iar pe geam licărea raza lunii, mama și-a privit visul îndeplinit și și-a zis că e prea mare pentru acest vis mic.
Când mama mi-a povestit întâmplarea, mi-a spus să nu încetez niciodată să visez. Să nu mă limitez doar la unul singur.
Și niciodată n-am încetat să visez. Și-mi încurajez copiii să viseze și ei. Ieri, când băieții se uitau la desene animate, mi-au arătat o parcare imensă și mi-au zis c-o vor. De parcă n-ar avea destule, m-am gândit. Și fix când să le zic și lor la ce mă gândesc, mi-am amintit de povestea mamei mele. Și le-am spus: "e foarte frumoasă, mare și colorată. Transformați imaginea ei în vis". "Și o să se împlinească?", mă întreabă ei super-mega-tare-entuziasmați. "În viață totul e posibil. Important să nu încetați să credeți."
Și mi-au zâmbit. Poate ei au crezut că noi o să cumpărăm într-o zi acea parcare, dar eu i-am lăsat să viseze.
     Schilodită de atâtea pierderi, speranța din sufletul mamei a reînviat în fiecare zi de când a devenit mamă! De patru ori mamă. Cea mai bună mamă!!!❤️❤️❤️

Sursa foto Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții