Sportul ne deschide ochii către potențialul infinit al corpului și minții noastre
Anul trecut în primăvară mi-am cumpărat primul meu abonament la o sală de sport. Am ales să fac fly yoga și pilates. Pentru că mă atrage tot ce este neobișnuit, pentru că cred în echilibrul dintre interior și exterior și în tot întregul pe care-l formează și pentru că aveam niște dureri insuportabile de spate.
Și n-am dat greș, m-am îndrăgostit imediat, doar că am frecventat antrenamentele aproximativ trei luni, dar am înțeles atât de multe lucruri încât m-am întrebat de ce lucrurile simple par a fi atât de complicate.
Am învățat cât de mult contează să respir/inspir corect. Pare o banalitate, dar respirația are un rol mult mai mare decât cel pe care-l cunoaștem noi.
Când instructoarea ne arăta să facem ceva mai complicat, eram panicată că nu-mi iese. Panica îmi îngreuna respirația și corpul meu ceda în primele secunde în fața greului. Când am exersat respirația și inspirația corectă, am depășit acea barieră și am putut să fac față exercițiilor mai complicate. Atunci când creierul primește de la corp semnale de panică și neputință, el intră în stare de stres și oare suntem noi capabili de ceva în aceste momente? În afară de furie și lașitate? Spun lașitate pentru că prima lună de sport a fost foarte grea. Mă gândeam zilnic să renunț. Sportul nu e floare la ureche. Te dor mușchii, picioarele, brațele, lenea și cel mai ușor pare să renunți.
Apoi am învățat să respir, doar că deja îmi era greu să mă concentrez să fac și mișcările și respirația corectă. După două luni, am reușit să creez un echilibru și atunci mi-am dat seama că cel mai greu e la început. Fix atunci când ești pe cale să renunți. Doar cei ce nu renunță reușesc. Respirația corectă ne poate salva. Literalmente vorbind. În situațiile de stres, în buna funcționare a organismului, a sistemului cardiovascular și în dobândirea/creșterea stimei de sine!
Și ceea ce mi-a zdrobit mie toate limitele a fost momentul când am înțeles cât de infinite sunt posibilitățile corpului uman. Ajungi să faci ceea ce nu credeai să faci vreodată. La propriu vorbind, în timp ce exersăm mușchii picioarelor, brațelor, creierul devine un mușchi și el, care în stare activă și liniștită, datorită respirației corecte, ne ajută să ieșim din propriile tipare. Cu picioarele tremurânde, de la efort, dar așa le țineam sus și drepte. Contează să treci de prima limită și atunci totul devine mai ușor, chiar dacă e foarte greu totuși.
La pilates am învățat niște lucruri uimitoare despre mine. N-o să uit niciodată ceea ce ne spunea instructoarea: "țineți spatele drept, umerii liberi, pieptul în față și capul sus, spre cer. Imaginați-vă că sunteți o floare și creșteți spre soare."
Știu că așa vreau să fiu și în viață, nu doar în sala de sport, o floare care se înalță spre soare și-i zâmbește, etalându-și frumusețea și delicatețea.
Fly yoga e iubirea mea mare. La început am fost cucerită de alea 7 minute de la sfârșitul antrenamentului în care stăteam culcată în hamac, relaxată și ascultam muzica liniștită. Apoi am început să-mi ascult corpul. Câte ne spune el și noi nu auzim nimic. Cât de încordat mi-era corpul. Cât de lipsită de libertate eram. Instructoarea îmi zicea să încordez un oarecare mușchi și era aproape imposibil să-l fac să mă asculte. Și a început să-mi fie interesant procesul de ascultare și trezire a corpului meu. M-am gândit atunci câte mișcări facem zilnic, câte haine îmbrăcăm/dezbrăcăm, dar nu avem nicio legătură cu propriul corp. Asta face yoga și Fly yoga - te aduce aproape de tine, echilibrează cele trei aspecte ale personalității umane: intelectul, fizicul și emoționalul.
Acum două săptămâni am început să fac yoga și chiar dacă antrenamentele sunt foarte matinale, e o plăcere enormă pentru mine. Nici nu le consider antrenamente, sunt întâlniri cu mine însămi. Corpul meu a reușit să-și piardă elasticitatea și mă simt ca de lemn, dar știu că important e să nu renunț. Am mai trecut această lecție. Chiar daca pare foarte ușor să renunț.
Și mi-am dat seama cât de mult contează să facem sport, mai ales după 30 de ani, când pielea devine mai puțin elastică, corpul mai greu de urnit, durerea de spate mai mare și mai usturătoare, atunci datoria noastră, din iubire față de noi înșine, e să oferim aceste lucruri pentru o bună funcționare a organismului, pentru menținerea tinereții, dar mai ales pentru sănătate și creșterea spre soare, asemenea unei flori pe câmp!
Sursa foto Pixabay
Și n-am dat greș, m-am îndrăgostit imediat, doar că am frecventat antrenamentele aproximativ trei luni, dar am înțeles atât de multe lucruri încât m-am întrebat de ce lucrurile simple par a fi atât de complicate.
Am învățat cât de mult contează să respir/inspir corect. Pare o banalitate, dar respirația are un rol mult mai mare decât cel pe care-l cunoaștem noi.
Când instructoarea ne arăta să facem ceva mai complicat, eram panicată că nu-mi iese. Panica îmi îngreuna respirația și corpul meu ceda în primele secunde în fața greului. Când am exersat respirația și inspirația corectă, am depășit acea barieră și am putut să fac față exercițiilor mai complicate. Atunci când creierul primește de la corp semnale de panică și neputință, el intră în stare de stres și oare suntem noi capabili de ceva în aceste momente? În afară de furie și lașitate? Spun lașitate pentru că prima lună de sport a fost foarte grea. Mă gândeam zilnic să renunț. Sportul nu e floare la ureche. Te dor mușchii, picioarele, brațele, lenea și cel mai ușor pare să renunți.
Apoi am învățat să respir, doar că deja îmi era greu să mă concentrez să fac și mișcările și respirația corectă. După două luni, am reușit să creez un echilibru și atunci mi-am dat seama că cel mai greu e la început. Fix atunci când ești pe cale să renunți. Doar cei ce nu renunță reușesc. Respirația corectă ne poate salva. Literalmente vorbind. În situațiile de stres, în buna funcționare a organismului, a sistemului cardiovascular și în dobândirea/creșterea stimei de sine!
Și ceea ce mi-a zdrobit mie toate limitele a fost momentul când am înțeles cât de infinite sunt posibilitățile corpului uman. Ajungi să faci ceea ce nu credeai să faci vreodată. La propriu vorbind, în timp ce exersăm mușchii picioarelor, brațelor, creierul devine un mușchi și el, care în stare activă și liniștită, datorită respirației corecte, ne ajută să ieșim din propriile tipare. Cu picioarele tremurânde, de la efort, dar așa le țineam sus și drepte. Contează să treci de prima limită și atunci totul devine mai ușor, chiar dacă e foarte greu totuși.
La pilates am învățat niște lucruri uimitoare despre mine. N-o să uit niciodată ceea ce ne spunea instructoarea: "țineți spatele drept, umerii liberi, pieptul în față și capul sus, spre cer. Imaginați-vă că sunteți o floare și creșteți spre soare."
Știu că așa vreau să fiu și în viață, nu doar în sala de sport, o floare care se înalță spre soare și-i zâmbește, etalându-și frumusețea și delicatețea.
Fly yoga e iubirea mea mare. La început am fost cucerită de alea 7 minute de la sfârșitul antrenamentului în care stăteam culcată în hamac, relaxată și ascultam muzica liniștită. Apoi am început să-mi ascult corpul. Câte ne spune el și noi nu auzim nimic. Cât de încordat mi-era corpul. Cât de lipsită de libertate eram. Instructoarea îmi zicea să încordez un oarecare mușchi și era aproape imposibil să-l fac să mă asculte. Și a început să-mi fie interesant procesul de ascultare și trezire a corpului meu. M-am gândit atunci câte mișcări facem zilnic, câte haine îmbrăcăm/dezbrăcăm, dar nu avem nicio legătură cu propriul corp. Asta face yoga și Fly yoga - te aduce aproape de tine, echilibrează cele trei aspecte ale personalității umane: intelectul, fizicul și emoționalul.
Acum două săptămâni am început să fac yoga și chiar dacă antrenamentele sunt foarte matinale, e o plăcere enormă pentru mine. Nici nu le consider antrenamente, sunt întâlniri cu mine însămi. Corpul meu a reușit să-și piardă elasticitatea și mă simt ca de lemn, dar știu că important e să nu renunț. Am mai trecut această lecție. Chiar daca pare foarte ușor să renunț.
Și mi-am dat seama cât de mult contează să facem sport, mai ales după 30 de ani, când pielea devine mai puțin elastică, corpul mai greu de urnit, durerea de spate mai mare și mai usturătoare, atunci datoria noastră, din iubire față de noi înșine, e să oferim aceste lucruri pentru o bună funcționare a organismului, pentru menținerea tinereții, dar mai ales pentru sănătate și creșterea spre soare, asemenea unei flori pe câmp!
Sursa foto Pixabay
Comentarii
Trimiteți un comentariu