Povestea îngerului păzitor
O să vă povestesc astăzi despre o activitate tare faină, pe care noi am implementat-o la serviciu timp de o săptămână și care mi-a plăcut la nebunie.
Într-o zi de joi, acum două săptămâni, ne-am adunat tot colectivul în sala de ședințe. Am avut o ședință frumoasă, cu multă energie bună, cu premii și cuvinte încurajatoare și de mulțumire, și fix când s-a mai auzit în surdină ultima bătaie din palme, ne-am ridicat cu toții să plecăm, fiecare la biroul său. Directoarea ne-a spus să ne mai reținem pentru încă 5 minute. Ne-am așezat înapoi pe scaune, cu agendele pe genunchi și cu un dor nebun de cafea.
Și din acel moment am început să fim îngeri păzitori. Fiecare dintre noi a extras dintr-un bol o hârtie pe care erau scrise numele noastre. Eu, de exemplu, urma să fiu timp de o săptămână îngerul păzitor al acelui coleg, numele căruia îmi căzuse și tot așa fiecare. Ce înseamnă asta? Trebuia să le facem colegilor noștri mici cadouri, gesturi, fără ca ei să-și de-a seama de la cine e darul.
A doua zi dimineață când am ajuns la birou, am găsit pe masă o ciocolată și un bilet, cum vedeți în imaginea de mai jos.
Timp de o săptămână diminețile mele la birou au început astfel, fără să știu cine e îngerul meu păzitor. Am trimis recunoștință întregului colectiv și cred că asta e o practică tare bună, care ne face mai umani, mai buni, iar conexiunea noastră mai autentică.
Fiecare dintre noi am avut grijă să ne îndeplinim misiunile, discret și din tot sufletul. Am transmis și primit îmbrățișări de la îngerii păzitori, cafea, cărți, dulciuri, fructe, mesaje minunate.
A fost de-a dreptul fantastic. Cred că asta ne-a unit mult mai mult și ne-am zâmbit mai cald unul altuia pentru că fiecare putea fi potențial înger. Am rămas impresionați de acest experiment și am înțeles pentru a mia oară că viața, bunătatea, fericirea e în cele mai mici lucruri, care de cele mai multe ori ne scapă. Această activitate a fost o metodă ideală să învățăm să fim mai buni. Când suntem mai buni cu ceilalți, avem infinit de multe șanse să fim și noi tratați cu bunătate!
Într-o zi de joi, acum două săptămâni, ne-am adunat tot colectivul în sala de ședințe. Am avut o ședință frumoasă, cu multă energie bună, cu premii și cuvinte încurajatoare și de mulțumire, și fix când s-a mai auzit în surdină ultima bătaie din palme, ne-am ridicat cu toții să plecăm, fiecare la biroul său. Directoarea ne-a spus să ne mai reținem pentru încă 5 minute. Ne-am așezat înapoi pe scaune, cu agendele pe genunchi și cu un dor nebun de cafea.
Și din acel moment am început să fim îngeri păzitori. Fiecare dintre noi a extras dintr-un bol o hârtie pe care erau scrise numele noastre. Eu, de exemplu, urma să fiu timp de o săptămână îngerul păzitor al acelui coleg, numele căruia îmi căzuse și tot așa fiecare. Ce înseamnă asta? Trebuia să le facem colegilor noștri mici cadouri, gesturi, fără ca ei să-și de-a seama de la cine e darul.
A doua zi dimineață când am ajuns la birou, am găsit pe masă o ciocolată și un bilet, cum vedeți în imaginea de mai jos.
Fiecare dintre noi am avut grijă să ne îndeplinim misiunile, discret și din tot sufletul. Am transmis și primit îmbrățișări de la îngerii păzitori, cafea, cărți, dulciuri, fructe, mesaje minunate.
A fost de-a dreptul fantastic. Cred că asta ne-a unit mult mai mult și ne-am zâmbit mai cald unul altuia pentru că fiecare putea fi potențial înger. Am rămas impresionați de acest experiment și am înțeles pentru a mia oară că viața, bunătatea, fericirea e în cele mai mici lucruri, care de cele mai multe ori ne scapă. Această activitate a fost o metodă ideală să învățăm să fim mai buni. Când suntem mai buni cu ceilalți, avem infinit de multe șanse să fim și noi tratați cu bunătate!
Comentarii
Trimiteți un comentariu