Iubirea e cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm copiilor

      Cu toții avem nevoie de iubire, credem noi acest adevăr sau nu, doar iubirea ne face să înțelegem oamenii, copiii, viața și pe noi înșine.
     Cred, de asemenea, că cea mai importantă relație pe care-o putem crea împreună cu copiii este cea de iubire. Și ar trebui să le arătăm acest lucru. Iubirea este vie doar atunci când se trăiește, se simte, se arată. Orice pe lumea asta poate fi exces, doar iubirea nu.

Iubirea nu duce la răsfăț, poate doar la unul singur, răsfățul de a privi viața cu ochi luminoși, fără să te simți vinovat că ești atras de simplele plăceri ale vieții. Să te miri de fiecare dată de spectaculosul apus al soarelui, să asculți freamătul apei, să privești cu nesaț natura, cerul, să citești cărți, oameni, ochi, să te umpli de puterea muzicii și să-ți lași pașii purtați de curiozitate. Fără să crezi că pierzi timpul cu "toate prostiile astea".
Toate prostiile astea sunt iubire. 
Ne supărăm pe copiii noștri că nu recită poezii la matinee, că nu le fac spectacol unor rude, că nu scriu la fel de frumos asemenea copiiilor vecinului, că nu ne ascultă, că nu ne vorbesc despre sentimentele lor.
Oare să fie astea motive să ne distanțăm de copii, să-i criticăm și să-i facem să se simtă neînsemnați?
Oare le vorbim noi despre sentimentele noastre? Într-un fel le vorbim, fix așa cum ne vorbesc și ei de ale lor. Sau deloc, sau mascat. Pentru că sunt atenți la fiecare gest și cuvânt de-al nostru.
Uităm prea repede c-am fost și noi copii.
Cu toții avem nevoie de iubire. Ea ne dă curaj, putere, voință, credință.

Eu cred tare mult în faptul că educația copiilor este despre educația și creșterea părinților.
Nu e neapărat să le vorbim despre multe lucruri. E de ajuns să ne vadă pe noi preocupați de propriile sentimente, îndrăgostiți de natură, de muzică, de viață.
Sunt atât de multe chestii neînsemnate care ne distrug pe noi, dărâmă relațiile cu copiii noștri și cu ceilalți oameni și continuăm să le dăm o importanță deosebită.
...iar viața trece undeva pe alături...

Sursa foto: Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită ❤️

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.