Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns.

           Cum crezi, ce poate să facă un extraterestru inteligent, cu chip de om obișnuit, aici, pe Pământ?
Dar dacă el ar lua locul soțului tău, fără ca tu să-ți dai seama?
          Uite exact acest lucru se întâmplă în acțiunea romanului Umanii de Matt Haig. E o carte sufletistă, cu atât de multe cuvinte minunate, simple, dar atât de profunde și mișcătoare...
Povestea cărții e despre faptul cum extratereștrii de pe altă planetă, mult înaintată planetei noastre, îl ucid pe un matematician care descoperise o ipoteză nedeslușită atâtea secole la rând. În locul lui trimit un om de-al lor, după chipul și asemănarea matematicianului.
Odată cu această întâmplare se schimbă total viața de dinainte a profesorului, venit aici pentru a-i ucide pe soția și fiul acestuia care știau câte ceva despre ipoteza proaspăt descoperită.
Doar că el nu poate să ucidă pe nimeni, pentru că el face cunoștință cu iubirea, cu lumea emoțională a oamenilor și se dezice de puterile sale neobișnuite, renunță la întoarcerea pe planeta sa și rămâne să fie un uman pe planeta Pământ.
Cea mai mare parte a cărții este dedicată observațiilor pe care le face el despre oameni, pe care el îi numește umani.
"Trebuie să recunosc că umanii pierd o mulțime de timp - aproape tot timpul - cu chestii ipotetice. Aș putea fi bogat. Aș putea fi celebru. S-ar fi putut să fiu lovit de un autobuz."

De fapt, în interpretarea mea, acest extraterestru nu este altul decât însuși profesorul Andrew Martin. Doar că în urma accidentului, atunci când a fost față în față cu moartea și-a revizuit viața și a înțeles cât de multă energie și prezență și-a dedicat carierei în timp ce viața sa trecea pe alături. El era doar un pasager în trenul vieții sale. A înțeles că atâția ani el a lipsit emoțional, dar și fizic din viața soției sale, din viața fiului său. Acum nici nu-și putea închipui când a trecut atâta timp. Cum a trăit atâția ani fără să se bucure de iubire, fără să stea, pur și simplu, în brațele soției sale. A înțeles care este ghețarul care răcește relațiile dintre oameni.
El începe o nouă viață, se îndrăgostește din nou de soția sa și este fascinat de puterea iubirii adevărate, el găsește limbă comună cu fiul său de 14 ani, știe că e o vârstă dificilă, dar încearcă să fie alături de el, să-l susțină, poate chiar uneori să-l dispere ca să-i scoată emoțiile la suprafață, ca el să înțeleagă că toate aceste trăiri nu sunt în zadar, ele reprezintă mecanismul vieții, puterea iubirii și a prezentului, frumusețea și măreția de a fi uman.
El vede, poate pentru prima dată, adevărata viață "Florile erau frumoase. După iubire, florile erau probabil cea mai bună reclamă pe care planeta Pământ se putea hotărî s-o folosească."
Percepe altfel timpul și redefinește prezentul "Sensul iubirii era să te ajute să supraviețuiești. Sensul ei era, de asemenea, să uiți de sens, de înțeles. Să încetezi să mai cauți și să începi să trăiești. Înțelesul era să ții de mână pe cineva la care ții și să trăiești înauntrul prezentului. Trecutul și viitorul erau mituri. Trecutul era doar prezentul care murise, iar viitorul oricum nu va exista niciodată, pentru că, până când vom ajunge noi la el, trecutul se va fi transformat în prezent. Acesta, prezentul, era tot ce era."
       În noua sa viață, Andrew Martin face noi greșeli, rănește persoanele iubite, dar exact aceste întâmplări îl ajută să devină mai conștient de viața sa, de oamenii care fac parte din ea și de forța iubirii "Nu ținti perfecțiunea! Evoluția și viața se întâmplă doar datorită greșelilor."
"Nimeni nu te va înțelege. Și, în cele din urmă, nici nu-i așa de important. Ce e important e că tu te înțelegi pe tine."
Viața noastră este un dar, pe care nu ajungem să-l apreciem întotdeauna, dar e important să conștientizăm că, mai presus de toate, suntem oameni.
Iar noi, de cele mai multe ori, ajungem să percepem viața ca pe o fugă, ca pe o competiție, ca pe o goană după materialism și celebritate, și atunci pierdem oamenii din noi.
Un must-read!

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită ❤️

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".