Copiii au nevoie de iubire ca de aer. Mai ales să se simtă iubiți.

        Avem mult prea multe așteptări de la copiii noștri. De aici încep conflictele noastre. De la aceste așteptări care de cele mai multe ori, nu sunt pe măsură, iar, în puținele cazuri, când copiii îndeplinesc toate așteptările ne bucurăm, fără să ne dăm seama de durerea, frica, anxietatea care trăiesc în copii.
       Absolut toți copiii sunt diferiți, nu putem să le cerem să fie că X sau că Y. Unii încep să meargă mai devreme, alții încep să vorbească mai devreme. Unii mănâncă singuri de la 6 luni, alții refuză și la 5 ani mâncarea. În timp ce unii copii știu alfabetul la 3 ani, alții abia învață să-și lege șireturile. 
Ne pasă de grădina vecinului mai mult decât de copiii noștri. Ei au nevoie de iubire, de prezența noastră, de acceptare, așa cum au nevoie de aer. 
Astea nu sunt tendințele parentingului modern, astea sunt necesitățile de bază pentru creșterea armonioasă a copiilor.
Ne dorim copii fericiți, dar care trebuie să ne cânte-n strună. Sunt cam incompatibile aceste lucruri, așa mi se pare.

Nu putem schimba copiii, nu-i putem modela, manipula, ei sunt fix ceea de ce avem nevoie ca să creștem împreună, spiritual și fizic. Să ne bucurăm de ei așa cum sunt, să le glorificăm individualitatea, să-i iubim așa cum sunt. Pierdem timpul cu așteptările, pierdem șansa de a construi împreună cu ei relații speciale, minunate, unice, de prietenie și iubire, de colaborare și susținere.

Ei sunt aici, gata să ne iubească necondiționat, gata să ne umple viața de momente noi, de energie frumoasă, sunt aici să ne conducă spre noi înșine, să ne învețe spontaneitatea, ei contează pe ajutorul nostru, de ce să nu-l oferim?
         Nu putem schimba comportamentul unui copil, dar putem schimba abordarea noastră, ca părinți, putem schima atitudinea din pedagogi în prieteni. Mai știi, poate se schimbă ceva. 
Cu siguranță știu un lucru, se schimbă ceva în noi, începem să fim conștienți. Doare tare conștiența asta, dar nu mai e cale de întoarcere. Nu că n-ai putea, pur și șimplu nu mai vrei. 
Credeți că acesta e un drum al perfecțiunii? Nici pe departe, e un drum al greșelilor, al asumării și învățării din ele. 
Voila, iubirea este despre imperfecțiunea conștientă!

Sursa foto: Pixabay

Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".