Un om al străzii cu o inimă MARE!

Uneori un simplu gest, o privire sau o faptă bună ne pot lumina ziua, ne-o pot umple de speranță şi viață, ne poate alunga umbra nopților nedormite şi ne poate stimula să fim mai buni,să facem bine, să ne dorim să trăim fiecare clipă care trece.
Şi niciodată nu te aştepți de la cine vine gestul care te poate schimba într-o clipă. Şi Dumnezeu ne aminteşte mereu de bine, prin oameni simpli, prin exemple banale, prin paşi mici, doar că nu avem timp să căutăm printre egoism şi aspirațiile unui ego încrezut aceste mici detalii...
Astăzi mă primblam cu copiii afară, profităm din plin de această generozitate a soarelui, printre frunzele căzute dădeam cu piciorul de nuci, căzute şi ele din copaci.
Ca să nu se plictisească copiii mei, am început să căutăm nuci, când găseam îi rugam pe ei  să le ducă lângă maşinuțele lor. Le-au plăcut foarte mult această ocupație, iar dacă nu găseam nuci, era vai de urechile mele pline de scântecele lor. Am trucat în jocul nostru şi găseam nuci pe care le mai găsisem.
Apoi ne-am luat câştigul şi ne-am pornit spre casă. În acest moment s-a apropiat de noi un bărbat de vreo 50 de ani, treaz, cu hainele zdrențuite şi cu o soartă plină de greutăți şi durere. Mi-a întins un pachet şi mi-a spus într-o rusă caldă: " şi eu am fost pe aici înaintea voastră şi am strâns câteva nuci, POFTIM!!! luați-le pentru copii". Am rămas portret. I-am mulțumit frumos, i-am spus că doar oferisem ocupație copiilor şi mi-aş dori ca acele nuci să le mănânce el. Îi mulțumeam şi pentru prima dată în viață mă uitam în ochii unui om al străzii, am văzut multă tristețe, bunătate, regret, mii de întrebări fără răspuns. Un om sărac material dar cu un suflet impresionant de bogat! Mergeam spre casă, dar mă gândeam la acei ochi strălucitori, capabili de atâta bine, dornici să împărtească din bunurile sale. Şi chiar dacă i-am refuzat nucile, am luat altceva de la el, dorință să fiu mai bună, dorință să eman lumina, dorința de a trăi fiecare secundă. Evenimentele tragice din ultimile zile ne transmit un mesaj înfricoşător şi anume că viața se poate încheia în orice clipă, deaceea hai să fim mai buni, mai prietenoşi, mai amabili.
Acest om de astazi mi-a deschis ochii la multe!!! Vreau să trăiesc, să mă bucur de viață, de posibilitățile ei, de condițiile ei, să mă bucur că sunt sănătoasă, că sunt fericită.
...Iar el tot acest timp se uita la noi, ne urmărea jocul...un om al străzii cu o inimă mare...hai să fim mai buni!!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".