Câte le poate o MAMĂ!!!

Mama mea a crescut 4 fete, a construit cu tata cot la cot o casă, de când o țin minte se trezeşte la 5 dimineața şi se culcă la miezul nopții. Are mâinile trudite, crăpate...lucrează în sudori şi iarnă şi vară.
A uitat să-şi mai cumpere o rochie nouă de mult timp...mai întâi îmbrac copiii, pe urmă...
Nu a uitat niciodată să ne pună cina nici caldă nici rece, să ne taie din pâinica coaptă şi să ne bucure cu vreun desert.
Am început să mă gândesc la aceste lucruri atunci când am stat şi eu mamă. Am început să mă întreb când le reuşea pe toate. Am primit multă iubire de la ea...şi acum primim doza necesară de a ne îmbărbăta şi de a ne calma frica în fața provocărilor vieții...obosită, cu sapa în spate, cu o mie de griji în spate, ne zâmbea când ne vedea şi ne îmbrățişa calduros. După câteva nopți nedormite din cauza durerilor de dinți ne aştepta cu masa plină de bunătăți şi cu sufletul curat şi plin de iubire.
Şi-a înghițit în sec de multe ori dreptatea din frica de a nu dărâma stereotipurile în care a crescut...şi-a ascuns supărările ca să nu ne preocupăm de starea ei...îşi ascunde oboseala sub mii de paşi rapizi...dar anii îşi lasă amprenta.
Şi-am început să mă gândesc la asta doar când am devenit mamă şi eu...când le reuşeşte pe toate?
Îmi justific emoțiile negative prin oboseală şi stres. Care oboseală? Oboseala ceea care se aseamănă cu lenea? Sau oboseala cea care vine din dependența de gadgeturi?
Da!!! Obosesc...dar nu aşa ca mama mea...nu aşa ca mamele noastre!!! Avem timpul la dispoziție să iubim, să înțelegem să fim mai buni!!!
O mamă poate totul şi când vrea şi când nu vrea. Şi eu pot totul, dar totul mamei mele e atât de mare...dar totul mamelor noastre e atât de mare.
Când îi întorceam cuvintele înapoi, când îi spuneam că-i demodată, când nu-i dădeam ascultare, când veneam târziu acasă, când îi ceream libertate şi bani aş fi putut să o ajut, aş fi putut cel puțin să-i țin de urât printre gândurile ei, aş fi putut s-o îmbrățişez.
Şi-am înțeles asta doar când am stat mamă şi eu!!!
Mă bucur s-o ştiu vie şi sănătoasă, nu atât de puternică , dar la fel de ambițoasă şi curajoasă.
Îi spun în toată ziya că o iubesc...îi vizităm cât de des putem...pentru că veşnicia nu o cunoaştem în lumea noastră...pentru că MAMA E NUMAI UNA ŞI LE POATE PE TOATE!!! Te iubesc mamă!!!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".