Toate la timpul lor!

O cunosc bine pe această femeie, de mult timp, de când era o copilă mică, zâmbitoare, în iubita rochiță roz cu buline albe.
A crescut repede şi i-am fost mereu aproape. M-am bucurat pentru ea când a luat locul 2 la olimpiada la limba franceză, i-am spus "felicitări" când s-a văzut cu bacalaureatul dat, chiar dacă de emoții slăbise câteva kilograme, am susținut-o la prima sesiune. Am fost lângă ea şi atunci când plângea în pernă în urma primei iubiri neâmpărtăşite, mi-a citit toate poeziile pe care le scria.
Nu am dat-o în vileag atunci când mințea...
Mi s-a plâns de multe ori că nu prea este curtată de bărbați, îi alinam durerea interioară spunându-i " cine-ți va fi sortit te găseşte şi după sobă". Mult timp credea cu înverşunare în cuvintele mele, dar după o relație bolnavă care i-a ucis veselia, optimismul, curajul, a început să se ascundă. Se izola după cărți, după zâmbete, după singurătate...dar nu se mai plângea. Era alta, dar era mai rece, mai agresivă, era singură...
îşi construise un gard mare, înalt şi negru, îmi spunea că se simte ocrotită.
Mi-am luat o gură de curaj, mi-am călcat peste diplomație şi i-am spus " eşti o laşă!în loc să primeşti iubirea în inima ta tu te ocroteşti prin garduri înalte şi negre!iubirea intră acolo unde e aşteptată, acolo unde ne iubim pe noi înşine, la cei curajoşi şi puternici!!!
Am plecat, în sinea mea ştiam că-i dădusem de gândit, doar o stiam de-atâta vreme...
Am văzut că gardul era demolat, iar în locul lui era un câmp de flori. Flori de câmp, florile ei preferate.
După un timp am întâlnit-o, era foarte fericită.
Am primit o invitație la nuntă, care avea un P.S. " vei fi cea mai importantă persoană!"
Am fost cea mai importantă persoană, am fost mireasă!!!