Nostalgicul 1 Septembrie!


Eu țin minte primul meu întâi septembrie, la Şcoala Primară din or. Teleneşti. Era în toamna anului 1991, aveam şase ani şi jumătate şi o tonă de emoții. Chiar țin minte când dna Galina Leontievna Dulghieru, prima mea învățătoare, venise acasă la noi să se prezinte, încă din vară, mama a vorbit cu dumneaei şi a rămas să ne revedem la aşteptatul intâi septembrie. Eu le pândeam de după peretele casei, ruşinoasă am ieşit când mama m-a strigat să mă arate învățătoarei, doar o auzeam, pentru că privirea-mi înghitea pământul de sub picioare.
Din ziua când mama îmi cumpărase ghiozdan, caiete, stilou cu cerneală, creioane colorate, doua banturi albe aşteptam cu sufletul la gură 1 septembrie. Şi iată-mă-s în uniforma maronie pe care am prins-o şi am purtat-o patru ani, cu şorț alb, cu două banturi mari albe, cu noul ghiozdan în spate şi cu un buchet de flori din grădina vecinei. Aşa a fost primul meu întâi septembrie. Îl țin minte şi mi-e dor...
Țin minte toate celelalte, unice 1 septembrie, care i-au succedat primului. Toate au fost frumoase şi de toate mi-e dor. 
Din clasa a cincia s-au scos uniformele maronii şi de atunci în fiecare an la 1 septembrie, aveam o fustiță noua neagră şi o camaşă albă şi mi-e dor de emoțiile care mi le provocau hainele mele noi. 
Mi-e dor de întâiul septembrie de la liceu îmbrăcată într-un costum verde oliviu, mi-e dor de primul meu septembrie de la facultate când blugii largi cu buzunări mari şi un hanorac sur mi-au folosit drept uniformă. 
Întâi septembrie e ziua începutului anului şcolar, e prima zi de toamnă, e prima zi a nostalgiei, iar pentru mine întâiul septembrie de mâine mai are o semnificație specială - băiețeii mei vor împlini un anişor şi opt luni şi aştept acest 1 septembrie la fel de plină de emoții ca şi acum 24 de ani. 
Mie îmi plac cuvintele: unu, întâi, primul, inițiatic, start, ele simbolizează un început, iar fiecare început este frumos şi aşteptat. Întotdeauna 1 septembrie o să mă răscolească la emoții, pentru că poartă amintiri frumoase şi chiar dacă nu mai merg la şcoală, o să vină o zi când voi îmbrăca cea mai frumoasă rochie şi voi merge din nou la şcoală, cu copiii mei, la fel de emoționată ca mama mea acum 24 de ani! 
Cu nostalgie anilor de şcoală, colegilor şi învățătorilor, care cutreierau toate ulițele ca să facă cunoştință cu viitorii elevi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".