Ipostaze fantastice

               Cu ceva ani in urma nu prea eram cu gatitul, nici nu ma vedeam in sort de bucatarie petrecindu-mi timpul. Visam la un sot care iubeste sa gateasca si sa ma alinte cu cine romantice, intr-atit eram departe de iubirea fata de aragaz. Dar va spun drept fetelor, in interiorul nostru traieste o mica bucatareasa, la alte femei chiar bucatari sefi, si vine o zi cind se emancipeaza aceasta bucatareasa si isi cere pe deplin toate drepturile. Bucatareasa din mine se cerea pusa la lucru ca niciodata, eu - femeia ramineam tablou de mine insami.
Manifestul ei a inceput in timpul concediului de maternitate. Era atit de activa, incit mai toate gindurile mele erau indreptate spre noi recete si sfaturi culinare. Nu am avut incotro, a iesit la iveala acea mica bucatareasa si am inceput o noua prietenie, de data aceasta cu aragazul. Ca sa concretizez unele detalii, vreau sa adaug ca pina la momentul imbracarii din proprie dorinta a sortului de bucatarie, gateam foarte rar si sa nu va inchipuiti ca sotul meu este bucatar, nu!!! Noi locuiam cu parintii sotului meu, iar tata socru este un adevarat profesionist la bucatarie, cunoaste toate secretele ei  si ni le punea pe toate pe tava. Ce sa zic, eram bine aranjata pina la emanciparea bucataresei din mine. Acum imi inchipui ca altfel nu as putea. Mi-e draga sa gatesc, sa aranjez dragut, uneori plagiat, prinzul si cina.
Totusi nu sunt inca atit de devotata acestei femei mici in sort galben, pentru ca micul dejun il pregatesc doar in zilele de odihna, in rest nu ma trezesc o data cu ivirea zorilor s-o fac pe eroina. dorm pe cit este posibil, pentru ca stiu ca e foarte aproape ziua cind ivitul zorilor va fi buna dimineata in toata ziua, sa hranesti trei barbati e o arta, o stiu din proprie experienta, din ziua in care m-am apucat de creat.
Acum sunt intr-o relatie foarte frumoasa cu mica bucatareasa, o sustin si o iubesc si creez noi prietenii, la fel de strinse cu alte emancipari ale mele, dar despre asta o sa va povestesc alta data. e curios sa fii femeie, dar cred ca e cel mai frumos lucru care ni se putea intimpla noua, femeilor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".