Oamenii

      Fix cu o zi înainte de ziua mea, m-a vizitat o răceală ca la carte. Un om bolnav este un om neputincios. Și ajungem să înțelegem aceste lucruri abia când suntem la ananghie. Cât de mult avem nevoie unii de alții. Cât de conectați suntem fără să ne dăm seama. Cât de prețioasă e cana de apă pe care ți-o dă altcineva atunci când nu te poți duce singur după ea.
    Și m-am gândit la toți oamenii care au fost alături de mine în diferite etape ale vieții.
Mi-am amintit de toți oamenii care m-au dus în brațe atunci când n-am mai putut să merg singură. Și n-a contat motivul. Ei au pus preț pe omenie. Pe iubirea pentru viață.
M-am gândit la fiecare succes pe care l-am avut "eu am câștigat" "eu am reușit". Singură nu am reușit nimic. Toate succesele mele sunt un amestec de voință, credință, susținere, oameni. Numai mama câte rugăciuni a rostit.
Mi-am amintit de eșecurile pe care le-am trăit.  Am mers mai departe de fiecare dată. Pentru că am învățat să merg din nou, ca un copil, fiind ținută de mâinile oamenilor care mă iubesc.
Oamenii contează și ei trebuie prețuiți.
Oamenii mai greșesc uneori pentru că sunt într-un ritm continuu de învățare. Ei merită susținerea noastră. E cumplit să fii singur în fața greșelilor.

N-am sărbătorit ziua de naștere, n-am băut șampanie, dar am avut aproape cei mai minunați oameni din viața mea. Familia mea. Iar ei mi-au amintit de această lecție a omeniei. Și-n aceste trei zile m-am gândit la voi toți, la zâmbetele voastre, la îmbrățișările voastre, la cuvintele voastre calde.
Sunt cine sunt datorită oamenilor din viața mea.
Vă mulțumesc din suflet ❤️
Vă urez multă multă sănătate pentru că ea e cea mai importantă!!!