Cel mai frumos dar pentru copiii noștri suntem noi

       Ieri am ieșit la plimbare doar cu unul dintre copii. De fapt, am avut de rezolvat ceva și s-a întâmplat totul mult mai repede decât m-am așteptat, așa că după aceea, trei ore au fost doar ale noastre.
      De cinci ani, cred că e prima dată când ies doar cu un singur copil în oraș. Eu prețuiesc tare mult timpul petrecut împreună. Chiar și când erau mai mici, soțul meu mă lăsa să dorm acasă, iar el voia să ia băieții la plimbare. Nici atunci nu rămâneam acasă. Împreună cu ei mă simțeam mai împlinită decât după un somn de vreo două ore.
Și am petrecut atât de frumos ieri timpul. Primul lucru pe care l-am simțit a fost simplitatea. Cu un singur copil e mult mai ușor, dar am simțit și dorul față de celălalt, totuși să fiu cu ambii face parte deja din mine.
Am râs împreună, am stabilit câteva misiuni pe care le-am dus cu brio până la sfârșit, l-am dus în brațe, chiar dacă are cinci ani și m-am răsfățat cu privirea lui bucuroasă atunci când își ținea capul lângă fața mea, iar cu o mână mă cuprindea. Nu cred că exista în acel moment fericire mai mare. Toată lumea eram doar noi doi. Îndrăgostiți unul de altul!
Fugea de mine, apoi fugea spre mine. Deschideam brațele doar pentru el și savura acest moment. Că mama este doar a lui. 

L-am lăudat pentru că m-a ajutat să îndeplinim misiunile, iar el mi-a dăruit zâmbete. Unul după altul. Aveam paharul iubirii plin și eram bucuroasă și simțeam fiecare clipă care o trăiam împreună.
Pe drum spre casă, m-a strâns puternic și cald de mâna dreaptă și mi-a șoptit la ureche: "astăzi am avut parte de multe aventuri frumoase, mama" și mi-a zâmbit cu tot chipul, iar ochii lui emanau lumină și seninătate.
Eu încerc să le ofer multă iubire. În ciuda a ceea ce se spune despre faptul că băieții nu se cresc cu iubire, ci cu educație și supunere. Băieții sunt și ei copii. Nu există discriminare în sentimente. De iubire avem nevoie toți. Dacă am săpa sub noi, am descoperi nevoia de iubire.
      Nu am mereu timp să fiu cu ei pe rând, dar știu că ei au nevoie de câte un moment în care să simtă că mama le aparține lor de-a-ntregul. Fiecăruia în parte.
Astăzi am vrut să fac același lucru cu celălalt fiu, dar timpul a fost prea frumos ca să nu ieșim împreună.
Când deja ne pregăteam să plecăm acasă din parc, mi-am luat celălalt fiu în brațe și i-am spus la ureche șoapte de iubire. Am primit în schimb cele mai calde zâmbete și cele mai senine raze de soare din privirea-i îndrăgostită!

Sursa foto Pixabay

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Te aștept și acolo. Mulțumesc pentru vizită