" Acolo unde femeile sunt regi", emoţiile sunt lacrimi

     Iubirea are multe căi, unele înţelese de noi, altele nu.
Ne-am obişnuit să numim iubire ceea ce zâmbeşte, străluceşte, bunătatea, vorbele dulci, dăruirea. Suntem cumva dispuşi să înţelegem că iubirea reprezintă emoţiile pozitive, iar lipsa lor e ce vrem, numai nu iubire.
Şi fix acolo, acolo este nevoie imperioasă de iubire.
      Orice durere ascunde în spatele ei nevoia de iubire, de apreciere, de a descoperi un miracol între acele ruine sufleteşti.
Despre iubire şi durere este cartea "Acolo unde femeile sunt regi" de Christie Watson.

Este o carte tristă, care m-a făcut să plâng şi m-a copleşit până-n străfundurile fiinţei mele,  din cauza unei iubiri pe care mi-e greu s-o înţeleg.
Este povestea unui băieţel de 7 ani, Elijah, un nigerian născut în Anglia.
Elijah nu locuieşte împreună cu părinţii săi, tatăl său a murit atunci când el era foarte mic, iar mama sa se află într-un spital special pentru bolnavi mental.
Elijah locuieşte la diferite familii, incapabil să se adapteze la o altă viaţă decât cea alături de mama sa.
Elijah este convins că înăuntrul său locuieşte un vrăjitor care face rău oamenilor, care poate să facă să se mişte lucruri doar cu privirea, poate să dea foc la casă doar cu puterea gândului.
Doar alături de mama Elijah simte că vrăjitorul se face mic-mic şi se bucură când nu-l mai simte stăpân peste sine.

Vrăjitorul începe să fie tot mai prezent, iar la un moment dat sunt interzise vizitele cu mama, astfel încât băieţelul duce o luptă crâncenă cu sine însuşi.
Cartea este scrisă în 2 planuri. În unul dintre ele se vorbeşte despre ceea ce se întâmplă cu Elijah, cel de-al doilea este rezervat scrisorilor lui Deborah, mama lui Elijah, către fiul său.
La un moment dat, de Elijaj este interesat un cuplu care-şi doreşte foarte mult un copil.
Un bărbat şi o femeie, Nikki şi Obi, devin cei mai buni părinţi pentru Elijah.
După 4 pierderi de sarcină şi naşterea unui făt mort, Nikki devine mamă pentru Elijah, iar acest sentiment este mai presus decât orice altceva.
Elijah este iubit de toate rudele noilor săi părinţi, dar leagă o relaţie mai specială cu nepoata lui Nikki şi cu tatăl lui Obi, nigerian şi el.
În prezenţa lor, el nu-l mai simte deloc pe vrăjitor, iar asta îl linişteşte atât de mult încât începe să se acomodeze acolo unde nu este alături de mama sa.

Elijah, de mic copil, când locuia împreună cu mama sa, a avut foarte mult de suferit. După moartea soţului său, Deborah a văzut lumea prăbuşită la picioarele sale, din viaţa sa nu mai rămăsese decât ruine şi amintiri, care n-o lăsau să-şi trăiască realitatea.
Nu se descurca deloc cu Elijah, astfel încât a plecat împreună cu el înfăşat şi plângând, la biserică.
Un episcop i-a spus că în fiul său locuieşte un vrăjitor, iar dacă ea n-o să-l ajute să iasă afară, atunci viaţa nu mai are rost.
Deborah plăteşte bani grei pentru ca preotul să scoată vrăjitorul tuturor relelor din trupul fiului său.
Elijah este supus unor ritualuri groaznice, şi pare că Deborah îşi dă seama de tot ce se întâmplă, dar îşi doreşte mai mult decât orice să-şi ştie fiul iubit sănătos.
" Tu te-ai născut din dragoste, din stelele nigeriene şi din secretele în care credeam. Eşti iubit, micuţul meu nigerian, cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume."

Fără să planifice, Nikki rămâne însărcinată şi nu spune nimănui până la 12 săptămâni, dar se simte foarte vinovată, pentru că, în momentul înfierii lui Elijah, una dintre condiţiile puse era faptul că Elijah are nevoie să fie singurul copil în familie, pentru că a suferit de prea multe ori abandonul.
Vestea că va avea o surioară, îl face pe Elijah să se simtă singur şi dat la o parte, cu toate că părinţii lui nu i-au dat niciun motiv că l-ar iubi mai puţin, dimpotrivă.
Totuşi, la un moment dat, vrăjitorul îşi face din nou apariţia şi-i face rău lui Nikki. Spre fericire, nu a fost nimic grav, dar observând acest comportament deviant al fiului lor, Nikki şi Obi vor să afle mai multe despre trecutul lui Elijah.
Ceea ce află îi răvăşeşte şi continuă să-l iubească mai mult pe fiul lor.

Finalul m-a copleşit până la lacrimi...
Ricardo, asistentul social care s-a legat profund de Elijah, a hotărât la un moment dat, când deja Elijah se acomodase în noua sa familie, se acomodase cu vestea că curând va fi fratele mai mare, că e timpul să i se citească scrisorile mamei sale.
Elijah a trăit 7 ani cu unica credinţă că mama îl iubeşte ca nimeni altul şi că într-o zi aveau să locuiască împreună, pentru ca la un moment dat să-şi amintească frânturi din trecut.
Nu suportă gândul că s-ar putea ca mama să nu-l iubească şi zboară cu aripile frânte în văzduhul înalt.

Este o poveste tragică, cu un impact emoţional peste limitele puternicului, dar toată povestea simbolizează trei lucruri importante:
1. Puterea  infinită a relaţiei dintre mamă şi copil şi iubirea ca hrană, ca viaţă pentru amândoi;
2. Nevoia de iubire şi apreciere din care creşte copilul;
3. Puterea iubirii care distruge vrăjitori în oameni şi naşte zâne sau super eroi, puterea iubirii care aprinde lumini în întuneric, puterea iubirii care face să răsară flori din pietre.

De ce se numeşte cartea aşa : " Odată, demult de tot, o femeie, atât de plină de golul din ea, şi-a vândut trupul, ca pe o bucată de carne la piaţă. Şi femeia aceea a cutreierat toată Nigeria, căutând ceva cu care să-şi umple pustiul din ea, şi a învăţat multe graiuri, căutând cuvinte care să-i explice deşertăciunea. Iar oamenilor le plăcea de această femeie deşteaptă şi deşartă: era plămădită din lumina stelelor; inima ei sclipea ca argintul. Ascultau când ea îşi rostea vorbele în multe graiuri, povestind despre locurile pe care le văzuse: despre Jos, unde din cer plouă cu nestemate, şi despre Nord, unde oamenii dispăreau în ziduri de nisip, şi despre pâraiele din Deltă, dansând cu duhurile apelor. Şi astfel, pământenii au făcut-o rege. Şi glia a împlinit-o lăuntric, iar deşertăciunea era cer. Nigeria este un loc unde femeile sunt regi."

Sursa foto : arhiva personală/ pixabay

Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!