Doar noi înșine ne putem elibera mințile / Învățare / Tara Westover

    Mi-a luat mulți ani să înțeleg că fiecare om este unic și că unicitatea, personalitatea sunt ceea ce ne definește existența, modul de trai, felul în care acționăm și felul în care ne vedem și ne auzim, poate unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții. Să știi cine ești, dincolo de numele și prenumele tău.
Paradoxal și cumva amuzant mi se pare acum modul în care am perceput unicitatea. Mi se părea că unic este congruent cu strălucitor, popular, celebru, bogat, cu posibilități. Cred că cumva acest termen a fost folosit atât în școli, în mass-media, în digital media în astfel de contexte sau poate doar eu așa l-am perceput.
Și hopa, descoperirea pe care o făceam la treizeci de ani mi se părea nouă, proaspătă și în același timp atât de simplă. Unicitatea era deja în mine, doar că necesită șlefuire continuă. Nu ca să ajung la perfecțiune, care nici nu există măcar, ci ca să mă descopăr în fiecare zi câte un pic. Să știu cine sunt eu. Nu să știu despre mine ceea ce cred ceilalți.

Cartea "Învățare" de Tara Westover m-a făcut să mă gândesc din nou la acest aspect, la unicitate. Cumva, mi s-a părut acest termen echivalent cu strălucirea, bogăția, dar în măsura în care toate acestea există deja în noi. Sunt în noi în timp ce le admirăm, invidiem, judecăm, copiem în ceilalți.

"Nu ești vreo tinichea, care lucește numai la lumină. Oricine ai deveni, în orice te-ai transforma, ai fost mereu acea persoană. A fost mereu înăuntrul tău. Nu la Cambridge. În tine. Tu ești de aur. Și dacă te întorci la BYU sau chiar la muntele de unde ai venit, n-o să fii altcineva. Poate că alții te vor privi altfel, poate chiar și tu te vei privi altfel - chiar și aurul pare mat dacă lumina nu e bună -, dar abia asta e înșelăciunea."

Cartea este povestea reală a Tarei Westover, autoarea acestei cărți de memorii, și este povestea curajoasă a transformării ei, a dobândirii propriei voci și a cunoașterii, în toate sensurile termenului cunoaștere.
Tara crește într-o familie numeroasă, la poalele muntelui Buck's Peak, Idaho, cu un tată religios, autoritar și dur și cu o mamă supusă dominației și fricii față de soțul său.
În familia Westover regulile erau simple și pentru toți: școala nu era pentru copii, munca, indiferent de cât de grea, era atât pentru fete cât și pentru băieți, socializarea însemna desfrânare și nerespectare credinței lui Dumnezeu, iar iubirea era doar o combinație întâmplătoare de litere.

Supusă unor violențe domestice, unei munci periculoase, privată de o educație intelectuală și uneori privată de mamă, în momentele când ea stătea în spatele ușii bucătăriei în timp ce Tara era bătută și umilită, Tara izbutește să plece de acasă la 16 ani, la colegiu.
M-a fascinat atât la Tara, cât și la alți doi frați ai ei, dorința de cunoaștere, sacrificiul de a auzi și alte voci în afară de cea a tatălui autoritar. De a afla și alte adevăruri, cât mai ales ADEVĂRUL!

"Dacă nu puteam să mă duc jos să aprind lumina, Richard băga nasul în carte și citea pe întuneric; atât de mult își dorea să citească. Atât de mult își dorea să citească enciclopedia."

Crescută din vorbele tatălui său, Tara este sceptică la început, temându-se să nu fie pedepsită de Dumnezeu dacă merge la colegiu, dacă schimbă credința pe cărți, dar susținută de fratele mai mare, Tara începe drumul învățării.

"Există o lume întreagă dincolo de pereții ăștia, Tara, a spus. Și o să arate cu totul altfel din clipa în care tata nu-ți va mai șopti la ureche cum o vede el."

M-am gândit mult la această carte, la cum clădim noi, părinții, viața copiilor noștri. Și cât de greu este să-și găsească propria voce în zgomotul infinit al vocilor noastre.
 În cazul Tarei, voci autoritare, manipulatoare, vanitoase, critice și condamnabile.
Pot doar să-mi închipui cât de greu i-a fost Tarei să se găsească pe ea și să înceapă totul de la zero. Cât de mult s-a confruntat cu vocea tatălui ei, care-i domina mintea și propria voce, abia perceptibilă.
E un act de curaj cum rar am auzit. Povestea Tarei nu e doar a Tarei, e despre fiecare dintre noi. Oare cât curaj avem în noi încât să ne găsim propriul drum? Să fim noi înșine? Să ne asumăm că putem fi plini de incertitudini și necunoaștere și totuși, să mergem mai departe. Să nu ne limităm la o singură carte de self help. Învățare e mai mult decât atât.

"Să recunoști nesiguranța înseamnă să recunoști slăbiciunea, neputința și să crezi în tine în ciuda amândurora. Este o nestatornicie, dar în nestatornicia asta se ascunde o putere: hotărârea de a trăi în mintea ta, nu într-a altuia."

"Dar ce a intervenit între mine și tatăl meu este mai mult decât timp sau distanță. Este o schimbare a oamenilor. Nu sunt copilul pe care l-a crescut tatăl meu, dar el e tatăl care a crescut acel copil."

"Învățare" este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată și este o carte remarcabilă din toate punctele de vedere. Curajul cu care-și povestește viața este mai presus decât oricare 3 sau 5 reguli ale succesului, ale curajului, ale transformării. Cunoașterea ne aduce mai aproape de noi înșine și asta cred că este punctul de pornire și cucerire a propriilor libertăți, voci și destin.

"Poți să numești această individualitate în multe feluri. Transformare. Metamorfoză. Falsitate. Trădare. Eu îi spun învățare."

Date biografice:
Tara Westover s-a născut în 1986. În 2008 a absolvit BYU (Brigham Young University), iar apoi a primit o bursă Gates Cambridge. În anul 2009, Tara și-a susținut disertația de masterat la Cambridge, iar în 2010 a urmat un stagiu la Universitatea Harvard. În 2014, la Cambridge și-a luat titlul de doctor în istorie. "Învățare" este prima carte scrisă de ea.

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Putem prieteni și acolo. Țin să-ți mulțumesc pentru vizită!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".