Bucuria nu este trofeul din capãtul succesului, ea este o alegere!

Bucuria nu este trofeul din capătul succesului, ea este în noi. O simțim cum crește cu fiecare clipă în care ne permitem să fim noi. Să nu mai fim ceea ce oamenii așteaptă de la noi.

Să fim noi înșine e cel mai greu mod de a fi. Pare o banalitate la prima vedere, dar e acel rol natural pe care nu-l putem juca.

Ne ascundem sub costume  elegante, sub machiaje colorate, în spatele funcțiilor noastre, vorbim cuvinte învățate sau preluate, ne justificăm pentru fiecare pas al copiilor noștri, ne împachetăm cu flori și fluturi ca să vindem impresii. În tot acest talmeș balmeș uităm să fim noi înșine. 

Ne pasă să fim aproape de părerile celorlalți, îndepartându-ne de ființa noastră minunată, când de fapt ar trebui să trăim mai departe de păreri și mai aproape de noi înșine.

E cel mai simplu mod de a simți bucurie, de a simți acea stare de zbor. Eu am simțit. E drept că sentimentul a fost scurt pentru că încă port veșmântul fricii și al rușinii, dar am simțit că zbor. Încet, mi se desfăceau aripile de mult în jos lăsate și mă bucuram de văzduh, de libertate, de mine.

A început totul din senin. La propriu, mi-am desfăcut mânile și le-am spus copiilor că sunt un avion. Ei au făcut același lucru. Am început să zburăm toți trei. Ei râdeau de aripile noastre frumoase, eu râdeam cu mine. Dansam cu mine. Atunci am simțit o apropiere de ființa mea minunată, pentru că noi toți suntem calzi și minunați ĩn sufletele noastre!

Bucuria e minunată, ea este în noi tot timpul.

Fericirea este o alegere, un mod de a trăi.

Pare simplu să fim împliniți, să trăim acele stări pe care le emanăm, dar e greu să renunțăm și la tot ce-am fost pân-acum. Acele măști care ne salvează pe noi în fața celorlalți, nu ne salvează pe noi de noi înșine.

Pe final, vin cu un exercițiu pe care eu îl fac uneori. Când simt că nu mai pot, că nu mai sunt eu, când nu mã simt bine ĩn pielea mea sau când pur şi simplu sunt golitã de energie. Deschid geamul și las privirea să fugă spre un copac sau o floare, sau spre cer. Natura este cea mai bună energie pentru noi. Doar privind-o ne refacem, ne umplem de viață, ne simțim ușori. Natura are o putere miraculoasã! 
Sã nu uitãm sã mulţumim, cui vrem noi, pentru pacea din suflet, pentru culorile vieţii, pentru respiraţia noastrã. Recunoştinţa naşte recunoştinţã!
Prin admirație și uimire, obținem acea promisiune că totul poate să renască, poate să prindă viață, poate să bucure sufletele noastre. Și-atunci știți, ĩncet ĩncet se face lumină în noi!

Sursa foto: pixabay

Eu mã numesc Mariana şi sunt sufletul acestui blog. Dacã-ţi place ce scriu, cum scriu, mã gãsešti pe pagina de facebook a bloguluiSentimentalista. Eu ĩţi mulţumesc pentru vizitã şi te aştept oricând!