Povestea verighetelor noastre!

Astăzi am să vă spun o poveste frumoasă de iubire, reală, o poveste ce a legat 2 inimi într-un tot întreg pentru totdeauna!
Totul a început într-un februarie călduț și noroios. Era exact după ziua îndrăgostiților, de data aceasta eram fericiții aleși  ai lui Cupidon! Pe de o parte căutam în orice bărbat care-mi făcea cu ochiu, un trimis al lui Cupidon, iar pe de altă parte, singură și pe alocuri dezamăgită, nu mai credeam în solii iubirii, credeam că bărbații nu-s botezați de Eros ci de Bachus!
Eram mai demult ochiți de soartă, fiindcă lucram în același holding de 2 ani, doar că drumurile nicidecum nu ni se intersectau, dar cum se spune totul ni se întâmplă la momentul potrivit. Așa că, la timpul potrivit s-au întâmplat toate.
Pe undeva, pierzând speranța, am început povestea fără entuziasm, chiar dimpotrivă, lejer și cu gândurile departe. Totuși , acum cred că anume această lejeritate, pe care am mizat ambii, ne-a adus până aici, acea lejeritate a aprins iubirea dintre noi și tot ea continuă și astăzi să ne mențină fericirea și sclipirea din ochi.
"Romantic și tandru, realist și optimist, educat și manierat, atent și grijuliu, cu o desagă modestă de cuvinte dulci, dar surprinzător până la lacrimi de bucurie, așa este el", așa-l caracterizam unei prietene după 2 luni de când eram împreună. Astăzi aceleași cuvinte i le spun prietenei mele despre bărbatul care mi-a devenit soț!
Astăzi suntem soț și soție. Astăzi sărbătorim 2 ani de căsnicie, 2 ani plini de emoții pozitive, de multă răbdare și înțelegere, ajutor și sprijin, 2 ani de când inelarele noastre au îmbrăcat verighetele iubirii și ne mândrim cu asta.
Sunt o soție tandră, iubitoare, uneori cicălitoare (consider ca pe bună dreptate ), sunt o soție vorbăreață, sunt o soție fericită.
Acum 2 ani, plină de lacrimi de iubire, emoții până-n stomac și tremurând ca frunza-n vânt, am spus DA, un da hotărât și semnificativ, un da care a pecetluit iubirea noastră, un da din tot sufletul. În rochie albă de mireasă ( a mea fiind totuși ivory ), cu o burtică impunătoare, machiată și coafată, am jurat să fiu o soție bună, să creez armonie, să încălzesc căsuța noastră, să fiu alături la bine și la greu și să mă mândresc mereu cu alesul inimii mele. Astăzi, după 2 ani continuu să cred și să mențin jurămintele mele, fac altele noi, din iubire și întăresc temelia căsniciei noastre.
Îi mulțumesc soțului meu că nu a pretins la libertatea mea, ci dimpotrivă, mi-a oferit mai multă, îi mulțumesc că mă acceptă așa cum sunt, fără comparații sau subaprecieri, mulțumesc că mă susține întotdeauna, chiar și atunci când nu sunt corectă, mulțumesc că îmi explică temelia hotărârilor pe care le ia, îi mulțumesc că zboară fluturașii în stomacul meu, îi mulțumesc pentru fiecare te iubesc sincer, îi mulțumesc că mă alintă, îi mulțumesc că nu trăiește după regulile prietenilor, îi mulțumesc că mă pune la curent în fiecare zi cu noutățile din fotbal, îi mulțumesc că este tată, îi mulțumesc că de 4 ani sunt mai fericită, mai sinceră, sunt "eu"!
Am încălecat pe-o șa
Și v-am spus poveste-așa
Și v-aș spune și mai multe
Doar că fericirea se citește-n ochi
Iar laudele ramân mute
Acesta-i secretul fericirii
Al longetivității iubirii!
P.S. Nu toți bărbații vin de la Bachus!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții