5 minute de spiritualitate!

Ieri, fără să planific am avut parte de o seară sacră, am pășit în unul din sălașurile unde dăinuiește Dumnezeu, în bisericuța noastră nou-nouță! Am întâmpinat icoana sfintei Matroana și moaștele ei și am atins acele relicve sfinte. Am creat o simbioză uitată, cu credința. Cred în Dumnezeu, cred în miracole, dar o simplă intrare într-un lăcaș sfânt întărește această credință! Poate fi și puterea minții, dar acasă nu-mi vine așa iluminare duhovnicească. Acolo, înconjurată de icoane, de privirile milostive ale sfinților, de romantismul sacral al lumânărilor aprinse, de ochii lui Isus care se uitau fix la mine, mi-am regăsit o liniște, existentă în mine, dar flămândă. Această liniște a explodat în mii de răspunsuri pozitive, în emoții calde, mi-a reamintit de existența iubirii fără margini, a reconturat dovada eternității. Pe moment parcă eram în altă lume, chiar m-am lăsat purtată de acea atmosferă sfântă, dar a fost așa doar o frântură de secundă, pentru ca gândurile mele obișnuite să mă readucă la realitate, plânsul copiilor mei, speriați de stropii de  aghiasma cu miros de busuioc a alungat plasa duhovnicească care mă prinsese. Credința ne dă putere și ne înalță spre bine, spre iubire, spre o puritate atât de necesară sufletelor noastre.
M-a bucurat enorm să văd oameni mulți, uniți prin credință, care nu au pierdut speranța și continuă să fie la fel de credincioși chiar dacă unora dintre ei Dumnezeu le-a luat tot ce aveau mai drag și scump.
Teoretic, întotdeauna am fost credincioasă, de acasă ni s-a transmis iubirea pentru Dumnezeu și faptul că el este atotputernicul. De ce teoretic? Pentru că credeam că dacă știu pe de rost Tatăl Nostru sau că mergeam de 2 ori pe an la biserică, iar noapte de sfintele Paște o petreceam în ograda bisericii aveam statut de creștin credincios.Acum înțeleg că credința e altceva, credință e atunci când spui din suflet Tatăl Nostru, când crezi în miracole, te rogi de sănătate și mulțumești în toată ziua pentru ce ai, pentru posibilități și rezultate, pentru oameni și pentru puterea de a crede.
Eu vă îndemn, inclusiv și pe mine, să dăm mai des pe la biserică, să ne dezbrăcăm de păcate și răutate, să îmbrăcăm haina purității, fie și pentru câteva minute, dar aceste minute atât de mult ne vor schimba, iar treptat vor da sens existenței noastre. Să mă rog și să-i vorbesc lui Dumnezeu nu-i o rușine și am să merg mai des în lăcașul unde rugăciunile mele obțin putere.
Atâția ani am trăit cu ideea fixă că fiecare din noi își crează propria biserică în suflet, da!, am creat-o, ea va fi veșnic acolo, dar ea nu-mi dă aceeași putere și iluminare cum mi-o dau bisericile cu temelia din piatră.
Multă lume totuși nu-și mai îndreaptă pașii spre biserică, din cauza relațiilor acesteia din urmă cu banii și politica. Și eu am judecat multă vreme această prietenie, până am înțeles că merg la biserică pentru mine, pentru sufletul meu, pentru regăsirea mea, iar ce ține de milostenii, fiecare e liber să ofere ce vrea și pentru mine nu are absolut nici o importanță dacă preotu face parte dintr-o listă de partid oarecare, eu nici măcar pentru preot nu merg la biserică. Merg pentru mine, pentru că știu din experiență că credința ne salvează și ne întărește. 
Am trăit reânvierea aceste simbioze spirituale în inima mea și ea mă înalță, mă regăsesc acolo unde pierd speranța, mă salvează atunci când apare deznădejdea și mă liniștește atunci când mă atacă agresivitatea!
P.S. La noi, la " Izvoraș"( Telenești) s-a ridicat această frumoasă și primitoare biserică, prin sudoarea și contribuțiile financiare ale oamenilor, oameni cu inima mare, mă mândresc cu oamenii noștri!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".