Obiceiuri de lectură cu valabilitate nelimitată

De ce țin morțiș să scriu despre cărți și citit?  Prioritar pentru mine este exemplul de adult pe care copiii mei îl văd în mine.
Din păcate, copiii mei petrec mai mult timp în fața televizorului/calculatorului decât mi-aș dori. Avem setate anumite zile și intervale de timp, dar, cu musca pe căciulă, vă spun că se încalcă uneori orice grafic. Dacă mă gândesc bine atunci iese că fiecare adaos de timp alocat desenelor animate îmi este, în primul rând, convenabil mie. Așa mai reușesc să scriu, să citesc, să beau o cafea și să butonez telefonul. Știind cât de grave pot fi consecințele ecranelor, aceste acțiuni nu au absolut nicio scuză. De aceea încerc să readuc la viață plăcerea cititului, care are, indubitabil, mult mai multe beneficii asupra dezvoltării creierului și nu doar.

 Cititul este sportul ce asigură sănătatea minții, așa cum activitatea fizică este sportul ce asigură sănătate trupului.

Te-ai putea gândi că un text despre obiceiuri de lectură o să fie cu liste, cu ce trebuie să faci și ce nu, dar nu și acesta. Eu nu sunt un om al listelor, dar dacă mai fac uneori liste, atunci cu siguranță nu devin absolut deloc productivă dacă cineva îmi spune cum "ar trebui" să fac. Accentul nu cade nicidecum pe "cineva", ci pe "trebuie". Acest trebuie la imperativ mă sperie, mă face mică-mică. Cu toate acestea, mă prind deseori că îl folosesc în relațiile cu copiii și cu mine însămi.

Eu pur și simplu o să vorbesc despre avantajele lecturii și despre cum poate ea deveni o rutină zilnică. Dacă ești părinte deja știi cum stau lucrurile - copiii nu fac ce le spui, ei fac ce văd. Așa că există multe șanse ca un copil să fie interesat de cărți dacă-și vede părinții citind.

Acasă nu am avut o bibliotecă propriu-zisă, mama își ținea cărțile pe o policioară sus pe sobă. O vedeam pe mama citind și cred că asta m-a făcut să mă împrietenesc cu cartea. Am avut abonament la bibliotecă din clasa întâi și țin minte și astăzi, chiar dacă au trecut mai bine de douăzeci de ani, plăcerea cu care mă plimbam printre rafturile pline cu cărți. Pe noi învățătoarea ne-a dus la bibliotecă. Vreau să cred că și astăzi se întâmplă la fel. Așa că nu e cel mai important să ai acasă un dulap plin cu cărți, pe care nu le răsfoiești deloc. Relevant e cititul în sine decât numărul de cărți din bibliotecă.

Suntem foarte tentați să tot cumpărăm cărți, dar asta nu ne face să fim cititori mai buni pentru că multe dintre ele ajung să nu fie deschise niciodată. Zilnic apar zeci de noutăți după care ne fug ochii. Din păcate, consumerismul și-a făcut loc și printre cărți.


Nu contează vârsta la care te apuci de citit cărți. Da, ți-aș putea spune că lectura nu e neapărat un obicei simplu și în lumea în care trăim, cu zeci de sarcini și termene limită, nu prea încape cititul. Dar vreau să te încurajez, să știi că este loc de cărți. O pagină pe zi înseamnă 30 de pagini pe lună. Tot e mai bine decât nimic. Treptat, cititul devine mai ușor, mai rapid și ai putea să citești 10 pagini pe zi. O carte de 300 de pagini o poți citi într-o lună. La sfârșit de an poți să fii mândru că ai citit 10-12 cărți. Cărțile o să-ți schimbe spectrul cu care privești lumea și mai ales cum te vezi pe tine. Să nu crezi că eu mă țin mare expertâ în ale cititului și vreau să te învăț să fii ca mine. Vreau să fim împreună mai atenți cu viețile noastre și centrați pe interese reale. Am avut ani în care am citit abia abia trei cărți pentru că eram prinsă în iubiri adolescentine, visuri fragile și perioade de rebeliune accentuată, așa că nu sunt expertă😉

Eu nu încurajez cititul în paralel, adică mai multe cărți odată. Am citit și eu așa un timp și am ajuns la concluzia că nu e tocmai o metodă productivă de a citi. Era tehnologizată în care trăim, mediul online care ne acaparează tot mai mult timp ne fragmentează atenția, respectiv concentrarea, productivitatea, memoria, funcțiile cognitive au de suferit. La fel e și cu cititul în paralel. Atenția asupra lecturii se fragmentează și la sfârșit nu adunăm sensuri sau experiențe noi, ci doar pagini citite. Hopurile noastre fragmentate duc creierul în eroare, diminuându-i posibilitățile.

Am învățat să nu mă mai tem de cărți grele. Creierul uman este setat să producă noi și noi rețele neuronale, dar asta se întâmplă atunci când facem diferite activități noi. Respectiv, cititul unei cărți grele ne stimulează creierul și funcțiile cognitive, dar asta nu înseamnă că trebuie să citești neapărat cărți grele.

  Important e cititul în sine. Citește ceea ce-ți place ție. Să nu crezi că dacă o să înghiți tone de cărți care nu-ți plac deloc o să privești cititul ca pe ceva plăcut. Dimpotrivă, la un moment dat o să renunți, iar asta e mult mai grav.

Nu are absolut nicio importanță dacă citești clasici, ficțiune, dezvoltare, psihologie, știință, cărți pentru copii/tineri. Atâta timp cât tu faci acest lucru cu plăcere, atunci se anulează toate topurile, toate aparițiile editoriale, toate cărțile promovate online. Treptat o să ajungi și la cărțile "importante".

La final vreau să-ți spun doar un singur lucru: ceea ce am scris mai sus nu sunt sfaturi, ci doar experiența mea, dar dacă ar fi să-ți vorbesc despre un singur obicei care te va aduce mai aproape de cărți atunci o să-ți spun că cel mai mare rol îl joacă dorința ta. Dacă lăsăm să moară cititul în favoarea ecranelor, atunci ne transformăm câte un pic în roboți și ne limităm viziunile într-o cutie de chibrituri,iar viitorul aparține copiii noștri.

Iarăși am scris mai mult decât mi-am propus, îți mulțumesc că ai ajuns până aici cu cititul!
Pe curând!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții