Cărțile și creierul - o relație de iubire

       Unui om pasionat de cărți îi vine foarte ușor să vorbească despre ele, să citească, pentru că acesta este stilul său de viață, la fel cum pentru altcineva croșetatul sau gătitul sunt marile pasiuni.
 Mediul online, în care petrecem din ce în ce mai mult timp, ne oferă modele de oameni perfecți, super dotați, care au putere și surse pentru orice activitate. Și eu, dincolo de ecran, mă sabotez că nu reușesc să fac mai mult cu viața mea, că mă simt din ce în ce mai obosită, mi-e somn aproape întotdeauna, nu mai am entuziasmul acela de odinioară de a petrece timp calitativ cu cei dragi. Și mă învinovățesc, mă învinovățesc până oboseala mea devine un refren, nu o stare. Mi-o impun ,cum ar veni. E un cerc vicios, dar din care am învățat să ies.

 Mi-au fost de mare ajutor cărțile. Ele nu mi-au schimbat viața, ci mi-au schimbat viziunile asupra ei. Dacă ești și tu un visător, la fel ca mine, păi să știi că nimeni nu are potențial mai mare asupra ta și a vieții tale decât tu însuți. Știu că sună tare clișeic, dar adevărata putere a omului este înăuntrul său. Dac-am realiza ce potențial enorm avem, n-am mai cădea în plasa asta a perfecțiunii. Și îmi pare tare rău că în zilele noastre potențialul unui om trebuie neapărat să se plieze pe succesul de a fi într-un top. Mă întreb atunci cum rămâne cu împlinirea personală? Și acest dezechilibru trezește în noi emoții contradictorii.

 Eu vreau să mă opresc acum doar la citit. Din păcate, cititul își pierde din importanță. Doar la un click distanță pot să găsesc orice rezumat, citat celebru sau anumite informații despre scriitori, cărți, teme abordate etc. Și atunci ce rost ar mai avea să citesc volume stufoase dacă pot să-mi fac o idee despre carte în cinci minute? Pentru că în creier au loc diferite procese atunci când citesc o carte în format fizic și atunci când citesc pe diagonală câteva idei în format electronic. Creierul își exercită toată puterea sa asupra oricărei acțiuni pe care o înfăptuim. Astfel încât, în timp ce eu citesc o carte cap-coadă, creierul pornește diferite procese de instruire și ne facem un mare cadou dacă lăsăm mintea să-și formeze propriile idei. Așa învățăm să gândim pe cont propriu.


Pe bune, nu contează ce cărți citești, subțiri sau groase, de știință sau de dragoste, poezie sau proză, nu te sfii doar pentru că cineva crede că ai putea să citești ceva cu folos. În liceu citeam Tolstoi paralel cu Sandra Brown, în timpul facultății combinam jurnalismul radio cu Unsprezece minute, care mi-a plăcut atât de mult încât prindeam tot ce-mi pica în mână de Coelho, chiar dacă mulți cred că Paulo Coelho e un scriitor care nu aduce nimic nou. Dar eu l-am iubit pentru stilul său magic de a vedea lucrurile, pentru personajele sale care-și găsesc alinarea în puterea naturii, în puterea credinței, în puterea sinelui.

E dificil să recomanzi cuiva o carte. Pe mine, spre exemplu, mă pune în dilemă această întrebare pentru că fiecare om are propriile preferințe și poate ceea ce mi-a plăcut mie la o carte, altcuiva poate să i se pară fără pic de noimă. Fiecare carte își are propriul cititor. Important e să nu renunțăm la citit, asta e ceea ce face diferența în procesul nostru de dezvoltare. Nu vreau să insist pe îmbogățirea vocabularului sau înțelegerea propriilor emoții prin intermediul cititului, cu toate că sunt foarte importante aceste aspecte, vreau să insist mai mult asupra cititului ca modalitate de cunoaștere, evoluție, transformarea cititului într-un obicei ajută enorm să îmbrățișăm sau să respingem ceea ce viața ne oferă.

Da, cărțile sunt o metodă de a evada din lumea reală, dar mă întreb ce am face noi, oamenii, fără vise? Oricât de mici, oricât de neînsemnate pentru cineva, dar visele ne fac sufletul să înflorească. Și cărțile ne ajută să visăm, să sperăm, să credem. Aceasta e superputerea cărților! Mediul online, oricât ar părea de frustrant, are și oameni care inspiră și dacă e să-ți spun o vorbă bună de luni, atunci aceasta e: filtrează oamenii și informația, nu lăsa ceea ce te doboară aproape de tine. Aproape ține doar ceea ce te încurajează și te ajută să devii mai bun, din toate punctele de vedere, ceea ce te face să zâmbești și te umple de energie. 
O zi bună și când ai o pauză scurtă citește 2 pagini din cartea preferată, oricare ar fi ea! Nu există reguli de citire, procesul e important! 

Jurnalul unei zâne este și pe Facebook. Putem prieteni și acolo. Țin să-ți mulțumesc pentru vizită!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".