Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍

Acum doi ani eram tare epuizatã,stoarsã de rãbdare,de putere,de calm. Socializam foarte puţin cu lumea dincolo de uşa casei mele. Unica mea socializare erau copiii. Cu omu' meu abia apucam sã ne mai spunem ceva. Noaptea,dupã ce adormeau copiii,ne cãdeau pleoapele peste ochi fix la ĩnceputul discuţiei. Viaţa sexualã se-mprietenise cu ursul şi intrã ĩn hibernare😀.
Copiii aveau puţin peste un an. Mã simţeam atât de consumatã ĩncât peste iubirea mea se aşezau ţipetele,ofticurile zgomotoase,nemulţumirile verbale şi fizice,chiar şi bruscãrile😅. Ĩncepusem sã mã aprind de la orice,nici nu ştiam cã pot sã-mi aprind aşa paie-n cap.
Dacã-n primul an de viaţã al copiilor ĩi mâncam iubindu-i,mã dãruiam trup şi suflet,eram geloasã când ĩi luau alţi adulţi ĩn braţe...atunci devenisem o paranoicã,plinã de istericale,ĩmi venea sã mã-ncalţ şi sã fug unde mã duc ochii. Ce sã mai,eram gata sã mã duc şi desculţã)))
Dupã aproximativ o jumãtate de an,m-am uitat altfel la mine,mi-am zis cã tre' sã am rãspunsuri la mormanul de jãluiri. Mã gândeam cât de imperioasã le era atenţia mea caldã,iubitoare,cu care-i obişnuisem,nicidecum sufocantã,pentru cã mã golea pe mine,ĩn primul rând.
A fost primul meu pas spre conştientizare. Am ĩnceput sã citesc literaturã de specialitate,ĩmi dãdeau aripi exemplele altor mame despre care citeam,care au trecut şi ele prin crize şi au reuşit sã-nchidã acea uşã.
Totuşi,firul roşu al parentajului aplicat de mine,este copilãria mea. Mi-am amintit brusc cât de tare mã durea critica,ruşinea,ţipetele,nu-urile. Atunci m-am raportat aşa copilã cum eram ĩn amintiri la lumea copiilor mei. Ooooooo,peste mine nãvãleau avalanşe de regrete,de lacrimi,dar şi de promisiuni cã voi lucra cu mine şi voi fi mai bunã pentru copiii mei.
A trecut un an şi jumate de atunci,mai fac şi acum gafe pãrinteşti,dar totodatã m-am strãduit sã creez o legãrurã frumoasã,sã pun pe prim plan relaţia noastrã,nu pe ei sau pe mine.
Pfoaaa,e dificil sã-ţi analizezi fiecare cuvânt,fiecare grimasã,fiecare rãscoalã nervoasã,dar se meritã tot efortul. E greu sã-ţi coordonezi hormonii sã se ia de mânã câte doi şi elegant sã danseze vals fix când ei dau din plete sub muzica lui Rammstein. Ajyngi sã-ţi cunoşti lãuntricul,ĩnveţi bunãtatea,iubirea,iertarea,empatia,generozitatea,pentru cã pânã la copii,erau nişte cuvinte ĩn dicţionar.
Te uiţi altfel la copii,ĩi vezi nişte fiinţe vii şi tare adorabile,nu ca pe nişte roboţi,telecomanda cãrora se aflã ĩn mânile tale.
Se uitã altfel copiii la tine. Nici nu ne dãm seama,cât de frumos şi recunoscãtor,copilul pãstreazã dorinţa ta de a fi mai bunã,dorinţa ta de a creşte ca pãrinte. O sã fie uimit la primele ĩncercãri de schimbare,dar va primi bucuros transformarea noastrã. O sã internalizeze faptul cã putem fi mai buni,şi va creşte un adult convins cã bunãtatea poate sã facã minuni.
Cu rãbdare şi timp,dar va fi frumos,vei fi la un moment dat impresionatã de calmul tãu ĩn faţa unor situaţii stresante.
Da!!!!! Stai fãrã grijã,nu te relaxa,crize de furie,mornãialã şi schimbãri de comportament vor exista,nimeni nu le amãnã,dar tu le vei gestiona mai uşor. Tu acum nu-l vezi ca un şantajist emoţional,tu-l vezi acum plin de durere,pe care ţi-o transmite aşa cum se pricepe el. Nu-ţi face ţie-n ciudã,el chiar are de dat afarã multã tristeţe.
Copiii nu ne vor perfecţi,ei ne vor iubitori şi ĩnţelegãtori,ne vor alãturi,conştienţi de viaţa lor emoţionalã.
O mai dau ĩn barã,mã mai viziteazã domnu' Ţipãt,mã mai loveşte câte-un fulger scãpat de la balamuc,dar cu fiecare zi le primesc pe toate mai uşor!!!
Sursa foto: lamujerinterior.es

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Decalogul unei mãmici de gemeni!