De ziua tatălui meu ❤️

     Îmi amintesc că eram în clasa a X și stăteam afară într-un cerc cu alți colegi și jucam " adevăr sau provocare".

La un moment dat, un coleg alege provocarea și este întrebat de către o colegă : " există ceva ce-ți dorești cu-adevărat?", la care el răspunde cu privirea în jos: " da, îmi doresc tare mult să le pot spune părinților mei că-i iubesc, să-i spun tatălui meu că-l iubesc mult de tot". 

     Am rămas cu toții muți de uimire în timp ce el povestea despre părinții lui, plecați de ani buni peste hotare, pe care-i iubește nespus, dar nu le poate spune acest lucru.

Zicea că de fiecare dată când ei vin în "vacanță acasă", el își promitea că-i va îmbrățișa și le va spune despre dorul lui, dar de fiecare dată vacanța lor se termina și el tot nu îndrăznea.

Nu-mi venea să cred. Ca să-nțelegeți, băiatul era genul de tip popular, cu bani, purta haine de firmă, brățară groasă din aur, cercel în ureche, se uita doar după fete care arătau bine, umblau cu el vreo doi băieți care-l credeau idol ...

...și tocmai el vorbea despre iubire...

...despre unica iubire necondiționată...

...pentru părinți ❤️❤️❤️

M-am gândit mereu la cuvintele lui pentru că nici eu nu le spusesem părinților mei că-i iubesc. Atunci nu le spusesem pentru că nici nu m-am gândit vreodată că ar trebui să le spun despre așa ceva, într-un fel, noi acasă nu vorbeam despre iubire. 

Ne îmbrățișăm, ne uram drum bun dacă plecam undeva,ne bucuram să ne revedem, spuneam că ne este dor, dar nu te iubesc.

Iar apoi tot nu le-am spus, nu știu de ce, parcă-mi venea să le spun, dar mă oprea ceva.

Cu mama mi-a fost mai ușor, într-o zi ea mi-a spus că mă iubește și de-atunci a devenit tradiție să ne facem una alteia declarații de iubire.

Cu tata nu-mi iese la fel. 

Abia în ultimii ani am început să ne îmbrățișăm strâns, cu dragoste. Abia în ultimii ani am început să-l înțeleg, să transform ceea ce credeam că e rău și neînțelegător în grija și teama lui de a se întâmpla ceva cu noi. În toți acești ani, el ne proteja ❤️

Într-o zi l-am sunat. Am vorbit despre " ce faci", despre vreme, despre sănătate, iar când să ne luăm rămas bun, tata-mi zice " vă iubim și aveți grijă de voi"💛💛💛

...și atunci i-am spus și eu că-l iubesc și-i urez multă sănătate. 

Atunci s-a topit multă gheață între noi. 

     Iar astăzi e ziua lui!🎂🍷

Îi doresc multă sănătate, răbdare cu el, cu noi, noroc de ani frumoși, să simtă că e pace pe pământ și să trăiască mulți mulți ani!!!

Este cel mai minunat tată, cel mai grozav bunic și un om bun la suflet și empatic, mai ales cu copiii.

P.S. e greu să spui "te iubesc", dar sper că acel coleg le-a spus părinților săi cât de tare îi iubește. 

Eu îi sunt profund recunoscătoare colegului meu pentru că el mi-a spus prin povestea sa că există iubire chiar și-atunci când n-o vorbim. Asta m-a ajutat mult să-l înțeleg pe tata, să mă-nțeleg pe mine.

P.S.2. nu întotdeauna lucrurile simple sunt ușor de făcut.

La multi ani, iubitul meu tată!💜❤️💜

Sursa foto: pixabay

Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!