Şi bãrbaţii plâng câteodatã

El o iubea prea mult ca sã plece de lângã ea,dar nu putea uita infidelitatea ei. Ĩl durea,el,care spunea cã " bãrbaţii nu plâng niciodatã",plângea ca un copil,cu lacrimile şiroaie pe faţa sa proaspãt bãrbieritã.
Gândul cã ea ĩl viseazã pe celãlalt ĩl urmãrea tot timpul.
Ea,pe care el o credea cea mai minunatã fatã de pe pãmânt ,pe ea o vedea soţie,mamã,ea ĩl trãdã pe furiş,continuând sã fie la fel de trandã şi cu el,continuând sã-i declare iubirea mare pe care o simţea.
Ea mirosea a el,a celãlalt,a mâini mari şi strãine,mirosea a alt bãrbat. Ea era atât de fericitã!
Nu putea sã uite,nu putea sã ierte,nu putea sã plece...
Era schimbat,era trist,retras,ea nici mãcar nu observase,pentru cã el nu mai era al ei,avea un alt  al ei.
Ĩntr-o dimineaţã rece de iarnã, el a gãsit un bileţel " iubesc un alt bãrbat,adio!"
Pe foaie erau urmele buzelor ei roşii.
Nici o urmã de regret,nici un iartã-mã...doar urme de ruj...şi adierea parfumului ei...
Sursa foto: banisiafaceri.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Povestea unei fantome!

Un copil pedepsit nu este doar un copil pedepsit!

Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍