Iubire-n braţele mamei!

A fost odatã o fetiţã frumoasã la chip şi la suflet. O fetiţã veselã,prietenoasã,care la fiecare supãrare fugea ĩn braţele mamei sale. Ĩşi punea capul ĩn poala fustei şi plângea. Uneori se supãra pe nimicuri,alteori se supãra pe lucruri serioase,dar scenariul era ĩntotdeauna acelaşi. Mama sa lãsa toate treburile şi o primea ĩn braţele sale,ĩşi trecea o mânã prin pãrul ei,iar cu cealaltã mânã ĩi ştergea lacrimile. Şi aşa-i spunea : " cât de supãratã e bubulina mea,ĩmi vine sã plâng şi mie. Ce ţi s-a ĩntâmplat? Suferi de parcã ţi-au cãzut 3 pietre mari ĩn cap."
Fetiţa schiţa un zâmbet şi ĩncepea sã-şi ţese supãrarea ĩn poala mamei. Mãmica o ĩntreba detalii,despre ce-a simţit,ce-a vrut sã facã. Uneori pentru o pãpuşã neĩmpãrţitã ieşea o poveste ĩntreagã,cu personaje,cu sentimente,cu regrete,cu tãlc.
Ceilalţi copii de pe aceeaşi uliţã se uitau cu nedumerire şi-n acelaşi timp cu haz la iubirea dintre mamã şi fiicã. " O rãsfãţatã şi o sã creascã o alintatã fãrã mãsurã!",spuneau mamele celorlalţi copii.
Fetiţa crescuse. Crescuse şi iubirea dintre ea şi mama sa. Ĩşi vorbeau cu dor,ĩntindeau cuvintele ca nişte copii şi se ĩmbrãţişau tot timpul.
Fetiţa a fãcut multe nãzbâtii ĩn copilãrie ca orice copil. Mustratã a fost,bãtutã niciodatã. Fetiţei nu-i era fricã niciodatã sã se apropie de mama sa s-o ĩmbrãţişeze,iar mama sa nu gãsea niciodatã vreun motiv sã nu-şi ĩmbrãţişeze copilul.
A crescut frumos fetiţa,era prietenoasã,generoasã,dãruia multe lucruri,jucãrii,haine,ĩmbrãţişãri,credibilitate.
Fetiţa crescuse şi mai mult. Era o adolescentã frumoasã,bine ĩmbrãcatã şi plinã de viaţã. Visa la o iubire ca-n filme. Fãcea cunoştinţã cu bãrbaţi,care-i promiteau "marea şi sarea",ea se dãruia lor,gândindu-se cã va obţine iubirea adevãratã. Se dãruise multor bãrbaţi. Suferise de zece ori mai mult. Tot timpul fugea ĩn braţele mamei sale,unde-şi gãsea alinarea durerii,unde gãsea ĩnţelegere şi iubire. Mama simţea ce se petrece cu ea,dar nu o ĩntreba nimic,doar ĩi spunea " e greu sã fii neiubitã,dar timpul uneori ne vrea rãbdãtori şi toate trec la un moment dat". Ĩi mângâia pãrul cu o mânã,cu cealaltã ĩi ştergea lacrimile dezgolite şi depãnau amintiri,cel mai adesea despre ele douã.
Adolescenta regreta multe hotãrâri pripite pe care şi le asumase,uneori o urmãrea ruşinea şi frica. Mama o ĩmbrãţişã la piept,strâns ca niciodatã şi-i spunea cã o iubeşte dincolo de oameni şi pãmânt.
Adolescenta a ajuns femeie. O femeie ĩmpãcatã cu sine,cu pãrinţii,cu prietenii,cu trecutul. O femeie ĩmplinitã personal,social şi echilibratã ĩn lumea sa interioarã.
A zburat cât de sus şi-a dorit,a cãzut de multe ori,dar braţele mamei au ridicat-o din nou spre zbor. Nu a lãsat-o sã se târascã,nu i-a tãiat aripile niciodatã,poate doar se gândea uneori s-o facã.
Aceastã poveste nu este despre mine,e despre o femeie simplã,nu conteazã despre cine.
Aceastã poveste ar putea fi despre orice,despre prea multã libertate,sau despre prea multã ĩncredere,sau dimpotrivã despre consecinţele rãsfãţului,fiecare cu ce rezoneazã😉.
Pentru mine,aceastã poveste realã este despre puterea iubirii nemãrginite şi necondiţionate a unei mame😍.
Sursa foto: Printerest.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții