Omu meu!!!!!!!!!

    La moment mă despart de soțul meu 90 km, eu aflându-ma în camera copilăriei mele, lângă părinții mei,împreună cu copiii noștri. Nu ne-am văzut de 2 săptămâni, dar destul de mult ca să ne fie dor.Înainte când ne separam, simțeam un dor bolnav, fiecare secundă îmi părea oră și mă consuma uneori până la lacrimi. Acum, acele goluri sunt umplute de copiii noștri, e un dor frumos, răbdător, cald.
Soțul meu este o persoană deosebită, un om minunat, bun, atent, înțelegător, este cel mai extraordinar om de pe fața pământului, cel puțin pentru mine.
Înainte să-l cunosc, nu credeam că există asemenea bărbați.Nu sunt feministă și nici nu vreau să ofensez pe nimeni, dar nici nu generalizez. Vrând, nevrând, începusem să cred că bărbații sunt egoiști, perverși, nemulțumiți, neânțelegători, autoritari, că ei nu respectă drepturile femeii, sunt incapabili să iubească și nu-mi doream să mă văd împreună cu vreunul din bărbații,portretele cărora mi se perindau in fața ochilor. E drept că nici nu mai eram în perioada când anii mai așteaptă, dar aveam cu mine întotdeauna certitudinea că totul va fi bine, dumnezeu le vede pe toate, așa îmi ziceam mereu, ca și acum de altfel. 27 de ani era o vârstă care le dădea bătăi de cap rudelor mele, chinuindu-se toți cu o singură întrebare, când o sa mă mărit?, întrebare care era prezentă și avea întâietate la fiecare întâlnire, fie întâmplătoare sau organizată. Și totuși nu doream să fiu cu cineva la întâmplare, cu cineva care nu mi-ar fi putut oferi fericirea necesară pentru a mă simți o femeie împlinită, continuam să cred că o să întâlnesc cât de curând bărbatul vieții mele, bărbatul care mă va iubi, bărbatul care îmi va spune că sunt cea mai frumoasa femeie dimineața când mă trezesc.
Atunci a apărut el.Prima dată ne văzusem în cadrul unei petreceri corporative, am dansat împreună câteva dansuri. Apoi a intrat la noi în oficiu, să rezolve niște chestii de serviciu, noi apropo lucram in același holding, dar în oficii diferite. Nici o secundă nu m-am gândit că ar putea fi ceva între noi, el însă m-a privit ca pe o femeie, nu ca pe colegă de srviciu, evident asta am aflat mai târziu și și-a pus în gând să mă curteze. Am inceput să ieșim împreună. Recunosc că eram foarte măgulită de cât de atent poate fi, deschis, sincer, e diferit de toate tipajele pe care le cunoscusem înainte, este prințul din basm, este balsamul sufletului meu, nemaivorbind de cât de educat este. Aici chiar mă opresc să îi aduc mulțumiri soacrei mele, care cucerește înălțimile cerului, fie-i țărâna ușoară, pentru fiul ei, pentru educația și grija cu care l-a crescut, pentru acest om deosebit, pentru acest om cu suflet mare, omu meu! Visam să întâlnesc așa bărbat, dar realitatea de până la el îmi contrazicea exigent idealurile mele.
Inițial, mă gândeam că e un blef din partea lui pentru a mă cuceri, dar voiam să cred că totuși el distruge stereotipurile existente și mă lăsam purtată de val, s-a dovedit a fi un val al realității, pentru că nu era tactica lui de cucerire, este bărbatul meu în toată splendoarea sa. Acest bărbat era singur, ca și mine și nu considera o rușine să-mi recunoască acest lucru, am învățat de la el să fiu sincera, deschisă, să trăiesc, să cred în bine. Evident, nu a fost greu să mă îndrăgostesc, doar că această iubire e născătoare de bine, de umor, de siguranță, stabilitate și frumusețe. 
Nu mi-a dat niciodată motiv să mă cufund într-o gelozie distructivă, nu mi-a poruncit că femeia e secundară bărbatului și nu mi-e frică că-l voi pierde, pentru că noi suntem sortiți unul pentru altul.
     Întotdeauna îmi spun că tot ce se face e spre bine, așa e și în cazul căsniciei mele, am câștigat jack-pot-ul sorții, chiar dacă mai târziu, dar e o alegere rațională, am dispus de timp să știu cu siguranță ce vreau de la viață, să conturez imaginea bărbatului perefect, să înțeleg anumite lucruri precum respectul pentru o femeie și iubirea necndiționată, calități la care nu atrăgeam atenția înainte.
Dumnezeu mi-a oferit acest răgaz al singurătății ca să adun înțelepciune și când m-a găsit cu tema de acasă îndeplinită, mi-a deschis căile iubirii adevărate, alături de bărbatul,imaginar odinioară, acum prezent în viața mea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!