Dimpotriva...

       De ce oare multa lume, in special ma mira reprezentantele sexului feminin, considera ca daca am copii, sunt foarte sarmana, plina de grija si probabil beau doar odolean. Nu neg, e obositor, dar iubirea pe care o primesc de la ei spala urmele acestei oboseli si ma trezesc in fiecare dimineata mai dornica sa descoperim impreuna ziua ce incepe si entuziasmata de zimbetele dulci ale copiilor mei, ma trezesc in fiecare dimineata mai fericita ca ieri.
Pentru mine, copiii mei sunt sensul vietii si consider ca la general toti copiii sunt sensul vietii, ei aduc o data cu nasterea lor faclia bucuriei neconditionate, faclia vesnica a iubirii, ei ne invata ceea ce nu am putea invata niciodata fara ei. Ei deschid sufletul meu, aduna acolo multa multa iubire. Ei ne schimba in buni, in mai buni, ne invata care sunt cu adevarat bogatiile vietii, sunt o sansa sa ne schimbam spre bine, sa iertam ceea ce ne otravea sufletele si mintile, ne invata sa iubim, ne invata sa devenim mai rabdatori. Ei ne modeleaza cu iubire, noi crestem impreuna, ne inaltam in ginduri curate si fapte bune. Copiii isi doresc sa traiasca intr-o lume armonioasa, fara sa inteleaga ca noi traim altfel, noi suntem de cealalta baricada a armoniosului, dar impreuna cu ei intelegem aceste lucruri si cream treptat acest anturaj plin de iubire, si multumim.  Eu ii multumesc lui dumnezeu, le multumesc parintilor mei, tuturor cunoscutilor mei, sotului meu si multumesc enorm copiilor mei ca mi-au schimbat viata, m-au reorientat spre directia corecta,mi-au deschis ochii sufletului si m-au invatat sa iubesc si sa apreciez altfel lucrurile, oamenii, pe dumnezeu chiar.
 De aici si sunt bulversata, ca unele femei, de multi ani mame, considera ca duc in spate  o povara si ma compatimesc. Oare in sufletele lor nu s-au produs schimbari radicale o data cu aparitia copiilor, eu cel putin, credeam ca aceste trairi unice vin de la sine la toti parintii, dar se vede ca situatia e altfel.
Copilul transmite emotia, dar nu toti sunt in stare sa inteleaga, sa dezvolte, sa auda glasul inimii, pentru unele mame, din pacate, copilul doar creste in inaltime si greutate, iar pe masura ce creste devine asemenea unei haltere, grea si periculoasa, iar saminta de iubire ramine undeva in umbra, uitata.
Probabil gresesc undeva, pentru ca pina la urma fiecare intelege iubirea in felul sau, poate fi si acesta un mod de a iubi, pe care eu nu-l cunosc si fara sa jignesc pe nimeni, nici nu-l accept.
Va multumesc tuturor celor care se ingrijoreaza de viata mea, ma sustin si imi sunt alaturi,va simt sprijinul, dar altei categorii de "ingrijoratori" le spun nu ma compatimiti, eu sunt foarte fericita si implinita, noi avem soare mereu in casa, zimbet pe fata si cald in suflet. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Viața la feminin - Cincizeci plus. Mama

Interpretul Andrian Liviţchi este mândria noastrã ĩn cadrul proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!".