Roadele iubirii noastre!!!!!!!!!!!!

      Cu exact un an si jumatate in urma, mi-am vazut prima data pe viu,copiii. Si acum tin minte clipa cind doctorul mi i-a pus pe rind pe burtica. In plenul tuturor chinurilor de nastere, acele momente unice m-au salvat, mi-au dat putere, doua luminite care stralucesc mereu in ochii si sufletul meu.

O spun sincer,in primele ore nu prea am inteles ce s-a intimplat, mai mult fiind preocupata de revenirea mea. Apoi s-a produs miracolul, am luat in brate cele doua fiinte mici si curajoase si le-am strins la piept, am simtit caldura, caldura sufleteasca. Si daca inca inainte de nastere am format intre noi o relatie frumoasa, atunci aceasta relatie exploda de caldura,iubire si bucurie. 

Un an si jumatate a trecut repede,evident obositor,uneori stresant,dar fiecare zi am trait-o ca pe o fila de poveste,cu emotii pozitive,impresii de neuitat,in culori.

Am realizar impreuna cu copiii mei foarte multe lucruri in aceasta perioada,de la deprinderea aptitudinilor de alaptare pina la primul genunchi julit. Este o cale lunga,plina si migaloasa, dar toate-ti reusesc daca iubesti. Cind le faci pe toate din iubire,dispare greul, oboseala, ramine loc doar de satisfactie si mindrie.

Am doi copii, am baietei gemenei, care inca nu stiu ce inseamna rabdarea, dar care merg in intimpinarea mea si ma asculta cu atentie,urmaresc fiecare gest al meu, ca peste zile sa-l repete.

Si chiar daca le fac pe toate de-a-ndoaselea, ei cresc cu fiece secunda ce trece, si fizic si emotional, si sincer va spun, chiar daca mai mereu e dezordine in casa, e minunat sa traiesti din emotii,dar e trecator, pentru ca noi treptat le rationalizam emotiile, deaceea savurez si imprimez in memoria mea aceste momente unice si irepetabile.

                                                                                                                  LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!                                                                                          Cu multa multa iubire, mama!!!!!!!!